Gândiți-vă o clipă la imaginile pe care le asociați cu termenul „grăsime“. În prezent, această înșiruire de șapte litere ocupă un spațiu considerabil în conștiința noastră colectivă și reprezintă, s-ar putea spune, o prezență la fel de puternică în vocabularul nostru, precum negația „nu“. Și, într-adevăr, aceste două cuvinte au parcă aceeași rezonanță negativă. Pentru multe persoane, cuvântul „grăsime“ trimite la imagini ale sănătății precare, la mâncăruri grele, la cute ale pielii, ba chiar la urâțenie, neglijență și lăcomie. Vedem rareori oameni grași ocupând prima pagină a revistelor de mare circulație. Dimpotrivă, observăm exact opusul, ca și cum a fi extrem de slab ar întruchipa definiția frumuseții și a sănătății. Nu cred că vreunul dintre noi poate trăi o zi fără ca undeva în minte, oricât de subliminal, să nu i se strecoare cuvântul „grăsime“. Suntem asaltați de mesaje care ne spun că trăim întro societate în care mai mult de două treimi dintre indivizi sunt supraponderali sau obezi3 . Oriunde am privi, ni se spune să slăbim – de la ambalajele produselor alimentare care își promovează marca subliniind conținutul caloric redus, până la promisiunile legate de pierderea în greutate sau alte beneficii de sănătate, ori la batalioanele de materiale din media, cărți și articole care discută fără încetare despre epidemia de obezitate și care încearcă să ne învețe cum să scăpăm de kilogramele în plus. Știm cu toții că avem o problemă. De asemenea, cei mai mulți oameni au o idee despre cum anume excesul de grăsime lezează organismul. 

Acesta produce tulburări grave metabolismului, deschide calea diabetului și a bolilor de inimă (printre alte afecțiuni periculoase) și, în general, crește riscul unui deces prematur. Există însă o chestiune asupra căreia ar trebui să medităm: nu cumva am demonizat grăsimea până la a ne face rău? Așa cum s-a demonstrat că un pahar de vin pe zi are efecte pozitive asupra sănătății, dar că patru sau cinci pahare înseamnă riscuri de a dezvolta numeroase probleme de sănătate, oare nu este adevărat că o cantitate adecvată de grăsime în organism (și probabil o cantitate mai mare decât cea pe care v-ați dori-o în prezent) este exact lucrul de care avem nevoie pentru a trăi mult și pentru a avea cea mai bună calitate posibilă a vieții? Pe scurt, oare nu cumva cultura noastră modernă ne-a înșelat, făcându-ne să credem că excesul de grăsime este întotdeauna rău și că aceasta ar trebui eliminată indiferent de costuri? Ce vreau să vă spun este că, în multe privințe, grăsimea a fost foarte rău înțeleasă, fiind reprezentată eronat. În aceeași ordine de idei, sporturile de rezistență și mișcarea efectuată în mod disciplinat au fost pe nedrept ridicate în slăvi. După cum binecunoscutul „paradox francez“4 arată o corelație inversă între incidența afecțiunilor cardiace coronariene și consumul de grăsimi saturate, așa-numitul „paradox al obezității“ indică o relație inversă, prezentă în multe cazuri, între grăsimea din corp și riscul de a muri. Chiar dacă multe cercetări științifice au demonstrat că obezitatea a contribuit la problemele pe care le avem cu bolile cronice și că mișcarea este adesea un antidot care nu poate da greș, nimeni nu a explicat unele dintre reacțiile cauză-efect mai bizare, care au loc în profunzimea alcătuirii noastre, la nivelul celulelor, și care sunt foarte legate de latura pozitivă a grăsimii. Este vorba, în fond, despre ceva destul de simplu. Grăsimea nu face întotdeauna rău. Iar mișcarea nu face mereu bine.