Jung a afirmat adeseori ca visele preludiu, visate la ınceputul curei psihanalitice, descriu evoluăia psihica ulterioara a pacientului. Studiul acestor vise ne ofera o serie de informaăii ca niste balize de orientare ın privinăa sensului pe care ıl va capata viaăa pacientului ın viitor. Adeseori un ”vis mare„ de acest gen ne urmareste din copilarie si numai la maturitate reusim sa-l interpretam Evoluăia noastra psihica este un proces care debuteaza fara stirea noastra ın inconstient si se finalizeaza atunci cınd sıntem prezenăi, ”de faăa„ (constienăi), martori ai procesului launtric. Exista ıntotdeauna o schema, un arhetip al evoluăiei noastre spre o plenitudine cu neputinăa de imaginat ın chip constient. S i daca îceva„ este deja hotarıt ın privinăa noastra nu trebuie sa ne mire ca îdrumul„ nostru interior poate fi zugravit, simbolic, ın visele noastre. Ma refer, desigur, la ”visele mari„, la acele ”vise diagnostic„ de care pomenea Jung, la visele viziune.

Primul vis pe care mi l-am notat ın jurnalul meu din momentul ın care am ınceput sa-l studiez pe Jung 1 , suna cam asa: Asist la o ceremonie religioasa . Ca luga rii ımbra caşi ın rase intoneaza cıntece grave religioase, iar eu ıncerc sa -mi unesc glasul cu al lor. Momentul este de o adınca solemnitate. Brusc s tiu ca unul dintre cei prezenşi, nu ımi este clar cine, intenşioneaza sa -l ucida pe Marele Maestru, persoana sacra care conduce ıntregul ceremonial. Intr-un fel sau altul individul este ınsa prins s i pedepsit ıntr-o maniera bizara . El este introdus ıntr-un soi de vehicul circular sau sferic, fixat ın centrul unei fıntıni arteziene. Dupa mimica s i gesturile sale contorsionate ınşeleg ca pentru criminal locul detenşiei este o teribila tortura . Curınd ” vehicululŞ ıncepe sa se ınalşe la cer. Sınt extrem de contrariat: locul supliciului ımi evoca mai degraba sacralitate s i nu pricep cum i se poate rezerva o asemenea cinste unui pa ca tos vinovat de crima . Iata ın detaliu visul meu pe care l-am visat, repet, la ınceputul experienăei mele cu psihologia jungiana. Este un ”vis mare„, un ”vis diagnostic„, de tipul celor care descriu evoluăia noastra ulterioara, drumul nostru spre individuaăie.