Viața a devenit dură în secolul XXI. În ciuda unor mari înlesniri, a sarcinii corporale reduse şi a tot felul de realizări tehnice, care ar trebui pur şi simplu să uşureze viaţa, oamenii se simt mereu sub presiune. În rutina de serviciu cerințele de viteză, profesionalism şi acuratețe sunt mari. Cine avea înainte o săptămână la dispoziţie să formuleze o scrisoare de afaceri bine-gândită, astăzi trebuie deja să își ceară scuze dacă răspunde de-abia a doua zi unei interpelări prin e-mail. Adesea critica superiorilor sau clienților este nemiloasă în mesajul computerizat care se întoarce repede. În instituțiile moderne aşa ceva se numeşte„Cultivăm un stil de comunicare deschisă“. Simultan cresc din ce în ce mai mult volumul muncii precum şi frica de a pierde locul de muncă. Din cauza presiunii creşterii continue a preţurilor, în majoritatea branşelor numărul colegilor scade mereu. Cine nu poate ține pasul trebuie să se teamă pentru job-ul său. Iar crizele valutare și recesiunile, care revin mereu de ani, nu reduc ameninţarea continuă asupra modului de viață economică și spirituală. 

Dar monstrul spiralei performanţelor nu pândește numai în rutina de serviciu. O relație - și, vă rog frumos, nu una oarecare, ci una avantajoasă - aparţine de la sine înțeles repertoarului pe care un om din zilele noastre trebuie să îl cultive pentru a satisface obligațiile sociale. Și este foarte firesc ca, pe lângă parteneri și angajați perfecţi, să mai fie şi mame deosebit de bune şi tați extrem de implicați, care să își crească copiii nu numai drăgăstos, ci şi gândind în spirit liber și pedagogic, fără a rata însă nicio şansă de a îi pregăti, prin ghidare mai cu seamă prin toate domeniile lingvistice, artistice şi sportive, cât se poate de bine, pentru viața profesională globalizată. Faptul că structurile marii familii tradiţionale - și, cu ele, mâinile ajutătoare ale mătuşilor, unchilor și bunicilor - nu prea mai există face îndeplinirea obligațiilor şi mai greu de realizat. Insuccesele, critica şiși continua auto-critică sunt programate firesc în asociere cu acest program cotidian. Fenomenul are nu rareori urmări nefaste. Solicitările medicale din cauza suferinţelor psihice au atins un nivel nemaiîntâlnit vreodată. Se înmulţesc și cazurile de burnout şi depresii ale vedetelor pop și ale profesioniştilor cunoscuți din fotbal - deci oameni care, înainte de prăbuşirea lor sufletească, au avut un succes profesional extrem. Acum solicitările lumii moderne nu se mai pot neglija atât de uşor. Ca ființe sociale ne lăsăm influenţați necondiționat de propunerile de valori și de solicitările oamenilor din jurul nostru şi îi facem mult prea uşor să ne folosească. Oricum, în cele din urmă amenință chiar lovituri ale sorții şi frustrări care decid retragerea la munte sau într-o pauză la o mănăstire zen. Singurătatea poate într-adevăr lua aspect profesional, dar ea nu împiedică înfrângeri personale, îmbolnăviri grave sau pierderea partenerului iubit. Fiecărui om îi parvin necondiționat probleme, uneori importante, în permanență și mereu noi – și adesea atunci când nu sunt de loc luate în calcul. Ce bine ar fi, deci, să se aibă un fel platoșă pe suflet! O dotare care protejează de înțepăturile continue din provocatoarea viață profesională și de solicitările epuizante ale cotidianului. 

O atitudine de viaţă care ghidează privirea bucuros înainte, nu cu regret înapoi. O siguranţă de sine care lasă grosul criticii să ricoşeze şi ținteşte doar utilul, ce este constructiv. Există oameni care au toate aceste calități. Precum stâncile de pe brizanţi, ei sunt greu de zdruncinat. Psihologii numesc „rezilienţă" tainica lor forţă de a opune rezistenţă exigențelor mediului înconjurător sau de a se întoarce dintr-o situaţie deprimantă din nou la viaţă deplină. Unul dintre cele mai mișcătoare exemple din zilele noastre este probabil povestea Nataschei Kampusch, tânăra austriacă răpită pe drumul de la școală spre casă când avea zece ani, care timp de opt ani a fost ţinută într-o carceră. Când ea, după numai două săptămâni de la evadare, a apărut la televizor, i-a amuţit pe telespectatori. Oamenii se așteptau la o victimă neajutorată, dar în locul ei s-a prezentat o tânără femeie conştientă de sine, radioasă. Bineînțeles, poate că Natascha Kampusch abia a reușit să îşi ascundă rănile în intimitatea ei. Totuși, chiar în situația ei, e nevoie de o tărie psihică, care merită admirație. În orice caz, problema rezilienței ei conferă acelei apariții la televizor o dimensiune complet nouă. Cum se poate ca o fetiță să suporte un astfel de martiriu, iar alți oameni să îşi piardă încrederea în viaţă după lovituri ale sorții cu mult mai slabe? De ce un întreprinzător, imediat după falimentul firmei sale, revarsă idei permanent noi, iar un altul se predă? De ce o falsă afirmație a vreunui coleg îl zgândărește pe unul trei zile, iar un altul de-abia o aude? De ce un om ajunge alcoolic la capătul unei mari iubiri, iar altul găseşte curând alt scop în viaţă? Ce îi face pe unii oameni atât de puternici? Aceasta este una dintre marile ghicitori căreia psihologii, pedagogii și cercetătorii în neurologie îi găsesc progresiv răspunsuri. Mult prea îndelung s-au ocupat doar de abisurile spirituale. Au raportat care factori din viața târzie favorizează iluzii, depresii şi atacuri de panică, până când, la sfârşitul anilor 1990, s-au întors spre câţiva disidenți ai psihologiei pozitive. Acum raportează cum se descurcă realiştii printre crize și s-au pus pe căutarea de strategii şi resurse, pe care cei puternici le folosesc și le țin gata- pregătite în acest scор. Această carte vrea să spună, prin exemple, ce dotări ajutătoare le sunt dăruite unor oameni; informează, cu ajutorul celor mai recente descoperiri, cum s-a ajuns la această forță de rezistenţă; le arată tuturor celor care uneori regretă lipsa acestei puteri căi pentru a reuşi, după modelul realiştilor, să o scoată mai bine la capăt în viitor cu crizele mai mici sau mai mari din viaţă. Căci, chiar dacă fundamentele forței de rezistenţă psihică se vor pune încă din fragedă pruncie, ele se mai lasă îmbogăţite şi mai târziu. Trebuie doar să ştim cum.