Adorna, vicontesa Ruskin, privi literele ornate de pe cartea de vizită pe care o ţinea între degetele înmănuşate, apoi ridică ochii înspre casa înaltă din piatră de var. în lumina razelor umbrite de nori pe care soarele de martie le arunca asupra Londrei, locuinţa |Orea una respectabilă, chiar dacă puţin cam dărăpănată. Deşi cartierul fusese la modă cu treizeci de ani în urmă, pe când Adorna era tânără, multe dintre cele mai bune familii ale Angliei locuiau In continuare pe acea stradă. Informaţia asta îi dădea speranţă.Vârând cartea de vizită în portmoneu, femeia urcă treptele şi sună. Uşa se deschise numaidecât. în prag stătea un majordom, unul adevărat, de modă veche, cu perucă pudrată şi pantaloni până la genunchi. Acesta o măsură dintr-o singură privire pă- trunzătoare. Evaluarea lui conduse la o plecăciune atât de slugarnică, încât îi pârâi corsetul, apoi, cu un accent aproape mai nobil decât cel al tinerei regine Victoria, bărbatul spuse:

- Cu ce vă pot ajuta, doamnă?

- Sunt vicontesa Ruskin. Judecând după expresia de pe chipul lui, îşi dădu seama că îi recunoscuse numele, deşi nu ştia dacă asta se datora averii, relaţiilor sau notorietăţii ei. Nici nu-i păsa. Adorna se obişnuise de mult cu rolul de cea mai frumoasă femeie din Anglia.