în primul rând, lui John Kirkman, care m-a introdus în lumea studiului ştiinţific al comunicării şi m-a însoţit de-a lungul propriului meu proces de învăţare. Împreună cu John am scris Effective Writing în 1980/1981, iar când am predat manuscrisul l-am întrebat dacă ar continua colaborarea şi pentru Effective Speaking. La acea vreme, avea alte proiecte, aşa că am scris singur Effective Speaking. Chiar dacă numele său nu apare pe copertă, John este prezent în mare parte a ideilor. Deşi cunoştinţele generale despre ţinerea de discursuri sunt larg răspândite, iar ideile mi-ar fi putut veni (şi mi-au venit) şi din alte cărţi despre acest subiect, John a fost profesorul şi prietenul meu, iar aceasta este ocazia să-i mulţumesc pentru ajutor. Pe vremea când eram tânăr m-a învăţat despre profesionalism şi m-a susţinut în timpul a numeroase eşecuri timpurii. Vreau, de asemenea, să-i mulţumesc celuilalt coleg senior al meu, Alban Levy. Unul dintre cei mai buni oratori pe care îi ştiu, Alban combină un simţ al umorului deosebit cu o cunoaştere aprofundată a spectatorilor şi psihologiei lor. Simplul fapt de a-l privi pe scenă a fost un act educaţional în sine; publicul din întreaga lume îi preţuieşte umorul. Am învăţat foarte multe de la el, iar în multe situaţii am împrumutat tehnica sa de organizare a unui subiect, în loc să folosesc ideile din ampla literatură de specialitate. Cel de-al treilea coleg este Peter Hunt. Câteva dintre exemplele prezentate îi aparţin, iar în urma numeroaselor conversaţii informale purtate, mi-am şlefuit ideile despre ţinerea discursurilor. Peter este una dintre acele persoane inteligente, rafinate şi spirituale, fiind orator înnăscut. Îi datorez mulţumiri pentru că e un bun prieten şi coleg şi un exemplu, de mai bine de un deceniu şi jumătate. În cele din urmă, aş vrea să le mulţumesc tuturor celor care m-au suportat în timp ce am scris această carte. Dennis Bratchell, de la UWIST, m-a ajutat să obţin un an sabatic în 1983 / 1984, având astfel în sfârşit timp pentru a finaliza cartea. Tatăl meu a citit manuscrisul şi corecturile. Fără Catherine însă nu aş fi terminat niciodată.