Te urmăresc de ceva vreme. Te văd cum vii şi pleci din casa aceea de cărămidă cenuşie, cu antena stricată pe acoperiş şi ţiglele peste care au crescut licheni. Eşti în permanenţă grăbită; micul tău univers pare mereu antrenat de un ritm frenetic. Te remarci prin părul roşcat care uneori străluceşte ca arama lustruită, dar de cele mai multe ori arată la fel de tern şi neinteresant ca tine. Pun pariu că nu-ţi apreciezi viaţa, nu-i aşa? Nici pe soţul tău chipeş sau casa voastră cu o tufă de trandafiri în grădina din faţă, pe care am văzut-o înflorind şi apoi ofilindu-se. Pun pariu că eşti prea ocupată să te gândeşti la ce nu ai şi să consideri că ţi se cuvine ce ai. Aici intervin eu. Oh, o să te fac să-ţi doreşti să fi apreciat totul în viaţa ta. S-o fi preţuit. Pentru că sunt pe cale să ţi le răpesc pe toate.

La auzul zgomotului unei maşini, mam grăbit spre fereastra care dă spre stradă, dar nu sunt ei. Mă uit posomorâtă la cerul acoperit de nori. Intotdeauna totul arată mult mai bine în lumina soarelui, dar astăzi căsuţele modeste de vizavi sunt umbrite, ceea ce le face să pară murdare. Mă întreb ce va crede l(yle despre sat. Pe zidul de după colţ este un graffito, ceva comun, nu vreun Banksy, iar bărbatul care obişnuieşte să campeze la intrarea în parcul local strigă obscenităţi. Ar mai fi lacurile de la marginea satului, care sunt o atracţie turistică în timpul verii, iar centrul orasului Chew Norton este , plin de clădiri frumoase, monumente istorice, străduţe cu piatră cubică, buticuri scumpe şi un gastrobar, însă pe aleile din jur, în zona unde locuim noi, au fost cândva căsuţele simple ale muncitorilor. Singurul avantaj ar fi că în spate avem o privelişte frumoasă la un iaz mare şi la dealurile Mendip, chiar dacă peisajul e învăluit în ceaţă în această perioadă a anului. Rezist impulsului de a şterge din nou praful de pe pervaz; în schimb, mă apuc să scutur firele de păr de pisică de pe perna fotoliului.