La acest volum, al patrulea, al Memoriilor din când încând, repet punerea în vedere a celor gata apărute: nimicextraordinar în ele sau senzațional, ci mai curând o cronicăa lecturilor mele, un... imaginar al existenței. Nu înseamnă că mă dau deoparte... Dar şi aceasta, doar strictul necesar, când nu se mai poate.Volumul este, de fapt, tipărirea seriei de articole cuprinse înrubrica PREPELEAC, revăzute, adaptate, nu numai stilistic...Un prieten scriitor a binevoit să numească mai demultcartea... un roman, ținând seama de schițele care reproducțesăturile unor povestiri. Aşa cred că și pare... Oricum, nu este doar consemnarea cronologică a unor întâmplări, fapte personale, ca în orice jurnal ce se respectă.E o măsură, umană, abstractă, luată ideii de om, ca om atent la lume... Văzând că timpul trece, - celui de-al patrulea, nu i-ammai spus din când în când, ci... numai întârziate... sauMemorii întârziate.

Numele şters, apăsat, ilizibil. Urmează. Mi-a citit două poezii frumoase. Plăcerile maturității şi, mai rafinat, ceva barbian, cu absența ritmului, amuzicalității brutale. Mi-a arătat apoi un fel de atlas cu vederi din lumeainfinitului mic. De unde porneşte arta abstractă, de la imaginile fantastice ale lumii vii și anorganice, privită la microscop. De unde şi poezia modernistă. E necesară o schimbare totală a intuiției, o pătrunderemai subtilă a realului... - Crezi că poeziile mele nu au căldură? m-a întrebat.Am ezitat. - Ba da, i-am răspuns, au un fel de căldură, dar ascunsă- e ca și cum ai face plajă la stele... Mi-a deschis şi mie pofta să scriu - să scriu versuri, dar,Doamne, sunt atât de apăsat și de obosit..