Când soția ta a murit, tristețea și disperarea erau așteptate emoții, dar am simțit doar furie și resentimente în timp ce priveam sicriul fiind coborât în mormântul ei. Gaia și cu mine eram căsătoriți de opt ani. În ziua de aniversarea noastră, moartea a pus capăt căsătoriei noastre. Un capăt potrivit pentru legătură care fusese condamnată de la bun început. Poate că a fost soarta care azi a fost cea mai tare zi a verii. Transpirația curgea pe frunte și pe tâmplă, dar lacrimile nu s-au alăturat. Tata și-a strâns strânsoarea pe umărul meu. A fost să se stabilească el insusi sau eu? Pielea îi era palidă încă de la a treia inimă atac, iar moartea Gaiei nu a ajutat lucrurile. Mi-a întâlnit privirea, îngrijorat. Cataracta i-a întunecat ochii. Fiecare zi care a trecut avea el dispărând și mai mult. Cu cât devenea mai slab, cu atât sunt mai puternic trebuia să fie. Dacă păreai vulnerabil, mafia ar mânca tu intreg. I-am dat un mic din cap, apoi m-am întors spre mormânt, al meu oțel de expresie. Fiecare subșef al familiei a fost prezent. Chiar Luca Vitiello, Capo-ul nostru, venise din New York cu al lui soție. Toți purtau fețele lor solemne – măști perfecte, exact ca A mea. În curând îmi vor da condoleanțe, șoptind fals cuvinte de liniștire, când zvonuri despre moartea prematură a soției mele făceau deja turul. M-am bucurat că nici Daniele, nici Simona nu erau destul de mari pentru a înțelege ce se spunea. Ei nu și-au dat seama mama era moartă. Nici măcar Daniele, la doi ani, nu a putut să înțeleagă finalitatea cuvântului „mort”. Și Simona... a plecat fără o mama la doar patru luni.