Aşa, deci! Spuneţi că vă ocupaţi cu cercetarea e-mailurilor. Sună palpitant, chiar dacă între timp încep să mă simt ca un şoarece de laborator. Dar nu contează. Aveţi cumva şi o pagină personală? Dacă nu, nu vreţi să vă faceţi una? Dacă da, nu vreţi una mai frumoasă? Vă întreb pentru că eu mă ocup de homepage-uri. (Până acum mi-au trebuit fix zece secunde, am cronometrat, să ştiţi. Dar de data asta era vorba de o discuţie mai formală, de afaceri. Astea alunecă mai uşor.) Cât despre e-mailul meu referitor la greşeala cu „e“ şi „i“, îmi pare rău să vă spun, dar aţi estimat fals. Mailul ăla mi-a răpit din viaţă nici mai mult, nici mai puţin de trei minute.Eh, dar cine ştie, poate c-o să-mi folosească la ceva la un moment dat… Un singur lucru mă mai interesează: de ce aţi presupus că nu mi-au trebuit mai mult de douăzeci de secunde pentru e-mailul cu greşelile? Şi înainte de a vă lăsa în pace definitiv (asta în cazul în care cei de la revista Like nu-mi mai trimit vreo factură), aş vrea să vă mai întreb ceva. Mai sus, aţi scris aşa: „Pot să vă pun o întrebare? Şi încă una: cât timp v-a luat să…?“ ş.a.m.d. Referitor la asta, aş mai avea două întrebări. Mai întâi: cât timp v-a luat să inventaţi gluma aceea? Şi-n al doilea rând: aşa se manifestă simţul umorului la dumneavoastră?