Dintre pericolele cărora oamenii trebuie să le facă față în prezent, unul singur amenință chiar existența ca specie a rasei umane: războiul modern. Pînă la apariția armelor nucleare, chimice şi bio- irane logice, conflictele trecute au fost compatibile cu supraviețuirea de specie și au impulsionat într-adevăr descoperirile ştiinţifice şi tehnologice, care au dus la progrese majore în domeniul sănătății şi al bunăstării, chiar dacă acest lucru a costat temporar multe vieți omeneşti şi a produs multă suferinţă oamenilor. După cum au arătat ultimele două războaie mondiale, acest tip de conflict poate fi escaladat pînă la situația în care combatanții se atacă unii pe ceilalţi cu cele mai distructive arme pe care le au la dispo zitie. Pină în prezent. chiar si cele mai groaznice dintre aceste arme ar putea avea doar efecte regio- şı nale. Dar, prin apariția bruscă aa armelor capabile de efecte distructive la scară planetară, orice război purtat de către națiuni moderne industrializate ar putea să pună în primejdie umanitatea şi chiar viața pe Pămîint. Cei ce luptă pentru a controla această ameninţare fără precedent au în vedere două obiective care interacţionează şi se sprijină reciproc: dezarmarea universală controlabilă şi obligatorie și înlocuirea si metodelor violente de rezolvare a conflictelor prin metode nonviolente eficiente. impul subminat de credinț: Deşi se înregistreaza progrese periodice, procesul de dezarmare a fost tot timpul suominat de cre adîncă a tuturor părților implicate că forțele distructive superioare rămîn cel din urmă arbitru al conflictelor mondiale, cum au fost întotdeauna. Dar această putere distructivă superioară a devenit astăzi o himeră, ea nemaiputînd fi atinsă de către naţiunile dezvoltate din punct de vedere industrial stiintific. ştinţific. ede lucruri îi obligă pe cei preocupaţi de supraviețuirea oamenilor să pună la dispoziție Accasta stare hicruri sa acesni obiectiv mijloace nonviolente pentru soluționarea conflictelor. Un obstacol major în realizarea acestui obiectiv teredere in violenta sunerigară Se intimpla ca oamenil ca fiinte grupale, să-si consi- îl reprezintă încrederea în violența superioară. Se întîmplă ca oamenii, ca ființe grupale, să-şi considere supraviețuirea ca grup, și nu ca membri individuali, ca fiind bunul cel mai de preț. Mărturie stau comemorările post-mortem pe întreg globul ale eroilor care şi-au sacrificat viața în bătălii, murind pentru camarazii lor sau pentru patria lor. Un alt aspect legat de recunoaşterea psihologică a grupului, ca fiind mai important decit individul, a fost denumit etnocentrism. Membrii fiecărui grup consideră în mod tipic că propriile valori, obiceiuri t etnocentrism Membrii fiecămi eun consideră în mod tipie că propriile valori. obicejuri si realizări sunt superioare tuturor celorlalte. Cind două grupuri intră în conflict pentru teritoriu, şi realizări sunt superioare tuturor celorlalte. Cind două grupuri intră în conffict pentru teritoriu, hrană sau pentru resurse limitate, ca siş din orice alte motive, fiecare parte îşi consideră propriile sco puri şi comportamente ca fiind singurele legitime şi importante. Fiecare grup îşi ,micşorează" şi îşi ridiculizează oponentul, care devine astfel,duşmanul". Fiecare parte îşi justifică propriile atrocități prin atrocitățile comise de inamic și caută să se răzbune. Imaginile reciproce sunt puternic susținute de sisteme de valori, de tradiții şi de coduri de conduită. În consecință, conflictele armate, uneori desfăşurate pe parcursul mai multor generații, duc în mod tipic la escaladarea violenței pînă cînd fiecare combatant reuşeşte să-l extermine pe celalalat, ceea се include adeseori exterminarea femeilor și a copiilor, ca o datorie sacra. Intr-o lume inarmata nuclear, aceasta este un mijloc pentru exterminarea totală reciproca. A lucra în acelaşi timp asupra dezarmării şi asupra soluţionării paşnice a conflictelor reprezintă doua cãi pentru a scăpa din aceste capcane, aflate ambele in puterea noastră și care se susțin reciproc.