În noroi până la gât Despre viaţa, izbânzile şi nefăcutele mai mult sau mai puţin atestate ale familiei Borgia s-au scris şi pus în scenă opere şi piese de teatru, s-au făcut filme notabile cu actori celebri, iar în ultima vreme şi două seriale de televiziune de un enorm succes. Care să fie motivul unui asemenea interes pentru comportamentul acestor personaje? Fără îndoială, neruşinata imoralitate de care au dat dovadă de-a lungul întregii lor existenţe. O existenţă desfrânată, începând cu sexualitatea şi terminând cu comportamentul social şi politic. Printre marii scriitori care ne-au povestit dramele, cinismul şi iubirile acestei atotputernice familii se numără, de pildă, Dumas, Victor Hugo şi Maria Bellonci. Unul dintre cei mai cunoscuţi este însă John Ford, elisabetan de la începutul secolului al XVII-lea, care a pus în scenă piesa Păcat numai că-i curvă, inspirată aproape cu certitudine din presupusele aventuri ale Lucreziei Borgia şi ale fratelui ei Cesare, despre care legenda ne asigură că au fost amanţi. Prietena mea Mergherita Rubino a cercetat piesele scrise chiar în vremea aceea şi a descoperit doi autori, Giovanni Falugi şi Sperone Speroni, care vorbesc despre întreaga tărăşenie, atribuindu-i o pretinsă provenienţă romană urcând nici mai mult, nici mai puţin decât până la Ovidiu. E adevărat că, dacă desprindem istoria papei Alessandro VI şi a rudelor sale din Renaşterea italiană, obţinem o saga tulburătoare, în care personajele se poartă fără pic de respect cu adversarii lor şi adesea chiar între ele. Victima menită sacrificiului e fără îndoială, de fiecare dată, încă din copilărie, Lucrezia, aruncată cu orice prilej şi fără un dram de milă, atât de tată, cât şi de frate, în vâltoarea intereselor financiare şi politice. Ce credea dulcea copilă despre asta nu-i păsa absolut nimănui. De altfel, e femeie – motiv suficient chiar şi pentru un tată viitor papă şi pentru un frate pe cale de-a deveni cardinal. Ba, câteodată, Lucrezia nu-i nimic altceva decât un colet cu sâni plinuţi şi fese trăsnet. Ah, era să uit, până şi ochii îi sunt plini de vrajă.