Dacă i-ai întreba pe bunici sau pe străbunici din ce cauze
mureau oamenii pe vremea copilăriei lor, ai auzi
probabil că „de bătrânețe“. Sau ai putea afla povestea
cuiva care s-a infectat cu un microb îngrozitor și a pierit
prematur din cauza tuberculozei, a holerei sau a
dizenteriei. Nu vei auzi însă de diabet, cancer, boli de
inimă și demență. De la mijlocul secolului XX, am început
să atribuim unei boli anume cauza directă a morții cuiva,
mai curând decât să scriem „bătrânețe“ pe certificatul de
deces. Astăzi, acele boli accidentale tind să evolueze spre
o stare cronică, degenerativă, care implică multiple
complicații și simptome, acumulate în timp. De aceea,
octogenarii și nonagenarii nu mor de obicei din cauza
unei afecțiuni specifice. Asemenea unei case vechi, a
cărei întreținere a fost neglijată mereu, materialele se

uzează și ruginesc, instalațiile și cablurile electrice
cedează, iar pereții încep să se crape, din cauza micilor
fisuri neobservate. Pe parcursul deteriorării naturale a
casei, faci reparațiile necesare acolo unde este nevoie.
Dar aceasta nu va mai fi niciodată ca nouă, decât dacă
dărâmi întregul edificiu și o iei de la capăt. Fiecare
încercare de cârpeală și reparare îți mai acordă o
amânare, dar, în cele din urmă, părțile care au nevoie
disperată de refacere totală sau de înlocuire completă se
extind. Și, așa cum se întâmplă cu toate lucrurile în viață,
corpul omenesc se uzează pur și simplu. Se instalează o
boală care face să te topești pe picioare și progresează
într-un ritm implacabil, până când, în cele din urmă,
corpul cedează.
Acest lucru este valabil mai ales atunci când se
ajunge la afecțiuni ale creierului, inclusiv la cea mai
temută dintre toate acestea: boala Alzheimer. Este o
sperietoare medicală modernă, ce apare foarte frecvent
în titlurile ziarelor. Dacă există vreo îngrijorare în ceea ce
privește sănătatea ce pare să le eclipseze pe toate
celelalte când oamenii îmbătrânesc, este aceea de a
cădea pradă bolii Alzheimer sau unei alte forme de
demență, care te face incapabil să gândești, să raționezi și
să ai ținere de minte. Cercetările arată cât de profundă
este această angoasă. În 2011, un studiu efectuat de
Harris Interactive pentru MetLife Foundation arăta că
31% dintre oameni se tem de demență mai mult decât de
moarte sau de cancer
1
. Iar această teamă nu îi afectează

doar pe vârstnici.
Există destule mituri perpetue despre mulțimea de

maladii degenerative ale creierului, printre care se
numără și Alzheimer: ține de gene, este inevitabilă odată
cu înaintarea în vârstă și este obligatoriu să ai, dacă
ajungi și treci de optzeci de ani.
Să o luăm încet.