Cel puţin putea să poarte cămaşă! Cori McLaughlin zâmbi la comentariul pe care îl făcu cea mai bună prietenă a ei.Deşi încercă din greu,nu-şi mai amintea ultima dată când Marsha Simpson găsise ocazia să-i arate un bărbat arătos.De data asta nu trebuia să se deranjeze.Cori îl observase pe piratul cu pieptul dezgolit din clipa în care ajunseseră la petrecerea de Halloween.Dar să recunoască acest lucru faţă de masca ce reprezenta felinarul din dovleac de lângă ea? Poziţia ei de peţitoare a lui Marsha această informaţie benignă ar fi devenit de-a dreptul mortală.Cori sorbi o înghiţitură din punciul ei şi privi cum bărbatul în chestiune,vârî un crevete pufos în gură.Se întrebă dacă-şi alesese acest costum ca să atragă atenţia asupra trupului lui puternic.Pe de altă parte,ar fi putut face o alegere mai bună.Încerca de câteva minute,fără succes,să nu se holbeze la el. Înalt cam de un metru optzeci,piratul îi depăşea cu mult pe ceilalţi oaspeţi.Avea umeri largi,iar pieptul imens era acoperit cu păr fin,negru.Era impunător,decise ea.Şi dat faptului că avea pielea bronzată,ea îşi imagină că petrecuse mult timp în aer liber.În teaca centurii late de la brâul lui atârna o sabie haioasă,şi purta o pereche de pantaloni cafenii care arătau exact ca cei la care se refereau romanele de dragoste ca fiind nădragi.Picioare musculoase,talie îngustă,stomac plat,era fie un atlet performer,fie un fanatic al exerciţiilor.Probabil amândouă,decise ea. -Aş spune despre bărbatul ăsta,comentă ea trăgând de o şuviţă din părul blond-bej ce i se ivea de sub mască,că ştie să se etaleze.