Principalul conflict care există în conştiinţa noastră este cel dintre ceea ce suntem şi ceea ce ne dorim să fim. De fapt, esenţa experienţei umane este dualitatea. Viaţa şi moartea, binele şi răul, speranţa şi resemnarea coexistă în toţi oamenii şi se manifestă în toate aspectele vieţii noastre. Dacă nu am experimenta teama, nu am putea cunoaşte curajul. Dacă nu ne-am confrunta cu necinstea, nu am putea recunoaşte onestitatea.

Şi totuşi, marea majoritate a oamenilor îşi contestă propria natură dualistă. Atât timp cât trăim cu prezumţia că suntem o fiinţă unitară care dispune de o gamă limitată de calităţi umane, merită să ne punem întrebarea de ce nu suntem mai satisfăcuţi de viaţa noastră actuală. De ce avem acces la atât de multă înţelepciune, dar nu avem tăria şi curajul de a ne pune în aplicare cele mai bune intenţii şi de a face alegeri inspirate? Şi ceea ce este mai important, de ce continuăm să acţionăm în detrimentul sistemului nostru de valori şi al principiilor în care credem? Convingerea mea este că răspunsul la întrebările de mai sus are legătură cu şinele nostru întunecat, cunoscut în psihologie şi sub numele de şinele din umbră (sau umbra, pur şi simplu), care conţine în sine întreaga noastră putere nerevendicată şi de care nu suntem conştienţi deoarece nu ne cunoaştem suficient de bine propria viaţă, în acest loc la care nu ne-am fi gândit niciodată există cheia care poate debloca întreaga noastră putere, fericirea şi capacitatea noastră de a ne trăi deschis visele.