În 1955, familia Cartwright se pregătește să părăsească pentru totdeauna Malaya Britanică. Emma are unsprezece ani și nu înțelege de ce pleacă fără mama ei și de ce tatăl său refuză să-i răspundă la întrebări. Mama Emmei, Lydia, se întoarce acasă și găsește locul pustiu: soțul, fiicele, servitorii au dispărut cu toții fără urmă. Liniile telefonice nu mai funcționează. Dar ea trebuie să îi găsească, chiar dacă asta înseamnă să traverseze o țară distrusă de războiul civil și să poarte mai departe povara propriilor secrete. „Malaya anilor ’50 e plină de frământări, dar și de o incredibilă frumusețe. Mi-a plăcut la nebunie acest roman!“ Lucinda Riley „O poveste captivantă despre iubire și despre despărțire. Antrenantă, puternică și inteligent scrisă.“ Kate Furnivall „Am suspinat și, privind-o drept în ochi pe bunica, am întrebat-o: — De ce mă urăște tata? Bunica părea încurcată și a rămas pe gânduri, netezindu-și șorțul cu palmele. [...] — Nu e vina ta, draga mea, dar sunt lucruri pe care nu le înțelegi. — Ce lucruri? — Poate când vei fi mai mare, rățușcă... Tatăl tău are multe pe cap, face tot ce poate. Să nu uiți asta! Nu fi obraznică cu el și totul va fi bine, îți promit, dar, Emma, draga mea, trebuie să înveți să te mai controlezi. Am lăsat capul în jos, dar vorbele ei mi-au dat de gândit. Oare tata chiar era așa de rău cum mi se părea mie sau inventasem un personaj, ca un ticălos din poveștile scrise de mine? [...] Cum de toți ceilalți păreau să știe ce e bine? Această ultimă întrebare mă frământa mai mult decât pot spune.“