în acest verset de început din Tao Te King, Lao zi ne spune că „Tao poartă un nume, dar este deopotrivă cu neputinţă să fie numit.“ Pare paradoxal pentru înţelegerea noastră occidentală — şi chiar este! Gândirea paradoxală se întâlneşte la tot pasul în conceptele orientale precum yin şi yang sau femininul şi masculinul. Este o gândire care descrie cu uşurinţă lucrurile ca fiind deopotrivă ceva şi altceva. Noi, occidentalii, tindem, dimpotrivă, să vedem lucrurile opuse ca fiind concepte incompatibile, care se contrazic. Cartea de faţă exact acest lucru încearcă să-l înfăptuiască: ne cere să ne schimbăm felul de a gândi, adâncit în conştiinţa noastră şi astfel vom vedea cum, ca urmare a acestei schimbări, viaţa noastră se va modifica radical. Tao este un ţinut ce nu poate fi ştiut sau văzut şi de unde porneşte totul; în acelaşi timp, însă, Tao se găseşte, în mod tainic, în toate lucrurile. Când dorim să înţelegem această taină (mister), încercăm s-o definim în termenii lumii exterioare a formelor — ceea ce Lao zi numeşte „lumea celor 10 000 de lucruri." Ne învaţă că, tocmai faptul că renunţăm să înţelegem cu tot dinadinsul misterul, ne va permite, de fapt, să-l înţelegem. Sau, cum îmi place mie să zic, „renunţă şi lasă-1 pe Dumnezeu în locul tău.“ Dar cum putem face asta? O metodă ar fi să ne îndeletnicim mai des cu practica gândirii paradoxale, recunoscând că dorinţa (râvnirea unui lucru) şi lipsa dorinţei (renunţarea) sunt diferite şi deopotrivă unul şi acelaşi lucru ... sunt cumva ca cele două capete învăluite în mister ale unui flux continuu. Dorinţa este expresia fizică a creării condiţiilor care ne permit să fim receptivi. Asta înseamnă că reprezintă pregatirea de acum şi de aici pentru a primi. După Lao zi,daca vrei să cunoşti sau să vezi misterul Tao, acest lucru îţi va scoate la iveală dovezi ale existenţei misterului sub forma unor manifestări dintre cele mai variate, dar prin aceasta misterul în sine nu va fi revelat. însă nu aici este capătul drumului! Tocmai din acest răsad al dorinţei înfloreşte şi mai apoi creste misteriosul Tao. Este ca şi cum dorinţa se transformă fntr-o cedare care nu presupune niciun efort. Dorind, vei vedea manifestările misterului. Dacă renunţi la dorinţă, însă, voi vedea chiar misterul. Când ne racordăm la ceea ce ne spune Lao zi, devine imediat foarte limpede că lumea noastră abundă de exemple ale ucestui proces paradoxal. Gândiţi-vă la grădinărit şi la felul în care grădinarul tânjeşte să vadă cum îi cresc roşiile mari şi suculente sau cum se deschid narcisele de primăvară. în definitiv, ceea ce se întâmplă este că grădinarul le permite florilor şi legumelor sale să crească. Acum gândiţi-vă la lucrurile din viaţă care implică dorinţă şi cum diferă acest aspect de a lăsa efectiv respectivele lucruri să se înfăptuiască. Cum diferă dorinţa de a te culca de faptul în sine de a te culca, dorinţa de a ţine un regim de faptul în sine de a ţine regim.Dorinţa de a iubi de faptul în sine de a iubi. Dacă ne referim în continuare la Tao, a fi lipsit de dorinţe înseamnă să ai încredere, să permiţi şi să laşi să se întâmple. Dorinţa este atât începutul, cât şi temelia renunţării la dorinţă. La fel, când râvneşti ceva, pui bazele şi iniţiezi înfăptuirea lucrului râvnit. Sunt acelaşi lucru, dar, concomitent, sunt şi lucruri diferite.