Cum sunt extrem de sensibil (øi sentimental), femeile m°au copleøit întotdeauna îndeplinindu°mi dorinflele: este de ajuns ca femeia iubitæ sæ mæ mângâie uøor ca sæ ating extazul. De aceea am cântat atât de mult femeia în cærflile mele precedente. Totuøi, confidenflele tot mai numeroase ale confraflilor mei bærbafli mi°au dat de gândit. Eliberându°øi de curând sensibilitatea øi senzualitatea øi devenind avizi de mângâieri øi de alte rafinamente erotice, se plâng cæ foarte multe femei nu le ræspund aøteptærilor. Câteodatæ ele se dovedesc a fi pasive, chiar leneøe, ceea ce m°a determinat sæ°mi revæd parcursul amoros. Astfel mi°am amintit de acea femeie pe care o adoram, admiram øi mângâiam cu fervoare ore întregi. Într°o zi, ajungând la ea aproape cocoøat din cauza unui nefericit lumbago (ar fi trebuit sæ ræmân în patul meu, nu sæ mæ strecor într°al ei), am rugat°o sæ mæ mângâie, chiar sæ mæ maseze puflin pe øale, reacflia ei fiind urmætoarea replicæ: „Nu sunt gheiøa ta, femeile emancipate nu mângâie!“ În aceeaøi searæ, øi°a reconfirmat opinia telefonându°mi: „Mi°am sunat toate prietenele. Øi ele sunt de aceeaøi pærere, o femeie modernæ nu mângâie“. Odatæ convorbirea încheiatæ, m°am apucat sæ°i scriu o scrisoare pentru a°i demonstra importanfla mângâierilor, scrisoare ce a ajuns la 384 de pagini øi a devenit Tratatul de mângâieri. Mi°am amintit de asemenea øi despre câteva „pene“ de erecflie a cæror victimæ am fost øi de atitudinea ghinionistelor mele partenere. Desigur, nu øi°au bætut joc de mine, chiar mi°au spus câteva cuvinte de încurajare („nu°i nimic, o sæ°fli revii“), încercând chiar câteva manevre manuale øi orale de reanimare a penisului meu flasc. Dar nu pot spune cæ au fost suficient de perseverente, nici cæ au demonstrat prea multæ øtiinflæ înainte de a se declara neputincioase. Dar înæuntrul meu eram extrem de nemulflumit, gândindu°mæ la comorile de tandrefle, ræbdare øi ingeniozitate de care eu dædusem dovadæ — færæ a mai pune la socotealæ de cât timp avusesem nevoie pentru a trezi un clitoris leneø, cu reacflii întârziate, sau o mucoasæ vaginalæ extrem de amorflitæ. Era mult prea nedrept. Deloc ranchiunos, drept urmare am scris, spre marea fericire a doamnelor, La caresse de Vénus ou les rêves secrets du clitoris. Dar astæzi simt nevoia sæ strig: „Da, mi°ar plæcea niøte gheiøe, ca acele profesioniste din fiara soarelui ræsare. Sau niøte «educatoare ale sexului» precum Sou Nu care l°a învæflat iubirea pe «Împæratul Galben», primul din China anticæ, sau ca suratele care i°au succedat timp de 6 000 de ani. Ori niøte Hierodule, aceste preotese consacrate iubirii, care exersau în templele din Mesopotamia. Da, am nevoie de femei active în locul acestor prea numeroase occidentale care aøteaptæ pasiv ca bærbaflii sæ°øi asume totul færæ ca ele sæ facæ ceva“. Øtiu foarte bine cæ bærbaflii culeg ceea ce°au semænat: cuprinøi de o nesænætoasæ fricæ specific masculinæ, de°a…..