E un mare şi nesperat privilegiu acela de a fi invitat să scriu o prefaţă la această carte de prezentare a vieţii şi gândirii Părintelui Dumitru Stăniloae. Faptul cl1, un englez, preot al Bisericii Anglicane, se întâmplă să prezinte opera unui teolog român publicului francez indică prin el însuşi suficient caracterul ecumenic al învăţăturii Părintelui Dumitru. Înrădăcinat cum este în întregime în pămîntul şi cultura României, mintea şi inima lui sunt deschise lumii întregi. În el putem vedea limpede că specificul, înrădăcinatul, naţionalul însuşi, nu sunt nicidecum opuse universalului, catolicităţii. Ceea ce este adevărat la nivel naţional e încă şi mai adevărat la nivel personal. Ortodoxia înseamnă echilibru, plinătate, voinţa de a conjuga şi reconcilia, iar nu îngustimea, rigiditatea, voinJa de . excludere şi de condamnare. Unitatea pe care o aduce Duhul Sfânt nu e niciodată uniformitate. "Am venit -zice Domnul - ca să aibă viaţă şi să aibă din belşug"(Joan JO, JO). 

Întreagă viaţa acestui om mare şi afectuos e marcată de împăcarea unor elemente aparent opuse. Pe de o parte, el este un om de mare cultură, înzestrat cu o inteligentă ascufită, pătrunzătoare, riguroasei.: un om care pune întrebările fundamentale în teologie şi filozofie, care face dovada unei uimitoare cunoaşteri a dezvoltărilor celor mai recente în domeniul ştiinJei şi_ teologiei. Pe lângă aceasta, însă, el este un om de rugăciune şi evlavie, un martor fără pereche al tradiJiei spiritualităţii ortodoxe răsăritene, al tradiţiei Filocaliei pe care a tradus-o şi îmbogăţit-o prin comentarii, un om al entuziasmului şi al simplităţii, al prieteniei şi devotamentului. Am văzut surpriza universitarilor occidentali atunci când, întâlnindu-l pentru prima dată pe părintele Dumitru, au constatat agerimea minJii lui, adânca sa cunoaştere a filozofiei secolelor al XIX-iea şi al XX-iea. Am văzut bucuria şi afetfiunea neprefăcută cu care acest preot căsătorit e primit în mănăstirile Jării sale natale. În ambele lumi el este acasă. În ambele el este martorul unei împăcări a inimii şi a minfii, a căldurii şi lucidităfii, ceea ce nu e atât de frecvent în acest veac, fi. poate că n-a fost niciodată prea frecvent. Aceste calită/i combinate dau valoarea lor deosebită celor trei volume ale Teologiei sale Dogmatice, unul din produsele majore ale unei vie/i extraordinar de productive. 

"Toate lucrurile vin de la Dumnezeu: orice experienţă e bună." Atari afirmafii nu sunt uşor de făcut într-o lume traumatizată, cum este cea a noastră. Un om cu o minte atât de ascu/ită, cu o inimă atât de plină de iubire şi compasiune, nu poate fi orb . în faJa tragediei şi confaziilor secolului al XX-iea, secolul nostru. Nici viaJa Părintelui Dumitru n-a fost cru/ată de dezastrele timpului nostru. Tocmai aceste fapte fac atât de profund impresionante şi corivingătoare optimismul harului. pe care-l revelează opera sa, frumoasa sa încredere în puterea creatoare şi mântuitoare a lui Dumnezeu, în creativitatea şi capacitatea de răspuns a omului când trăieşte în .acord cu voia lui Dumnezeu. Nu există nimic supe,ficial şi facil în scrierile sale. Totul a fost meditat, trăit, experimentat în profanzime. El vorbeşte din cunoaşterea inimii.