1. Înainte de micul dejun

 — Unde pleacă tata cu toporul ăla? o întrebă Fern pe mama sa, în timp ce pregăteau masa pentru micul dejun. 

— Afară, la cocină, îi răspunse doamna Arable. S-au născut câţiva purceluşi azi-noapte. — Nu înţeleg de ce-i trebuie un topor, continuă Fern, care avea doar opt ani. 

— Păi, unul dintre ei e plăpând. E tare mic şi prăpădit, nu se va alege nimic de el. Aşa că tata a hotărât să rezolve problema. 

— Să rezolve problema? izbucni Fern. Adică, să-l omoare? Doar pentru că e mai mic decât ceilalţi? Doamna Arable puse o ulcea cu smântână pe masă. 

— Nu ţipa, Fern! spuse ea. Tatăl tău are dreptate. Probabil că oricum purceluşul va muri. Fern împinse un scaun din drum şi fugi afară. Iarba era umedă, iar pământul mirosea a primăvară. Papucii lui Fern musteau de apă când l-a ajuns pe tatăl ei din urmă. 

— Te rog, nu-l omorî! suspină ea. Nu e drept. Domnul Arable se opri din mers. 

— Fern, spuse el cu blândeţe, învaţă să te controlezi. 

— Să mă controlez? ţipă Fern. Este o problemă de viaţă şi de moarte şi tu-mi spui să mă controlez. Cu obrajii şiroindu-i de lacrimi, apucă toporul şi încercă să-l smulgă din mâna tatălui. 

— Fern, spuse domnul Arable, eu ştiu mai multe despre creşterea porcilor decât tine. Unul plăpând îţi aduce numai necazuri. Şi-acum fugi de-aici! — Dar e nedrept, strigă Fern. Doar nu-i de vină purceluşul că s-a născut micuţ, nu? Dacă aş fi fost eu foarte mică la naştere, m-ai fi omorât? Domnul Arable zâmbi. 

— Sigur că nu, spuse el, privindu-şi cu dragoste fiica. Dar asta e altceva. O fetiţă e o chestie, pe când un purceluş subdezvoltat e cu totul alta