– Edi. Edi. Edi! Un tânăr de nouăsprezece ani își zgâlțâie corpul colegului său de cameră, care continuă să doarmă buștean, sforăind ca un porc, cu părul său lung, negru, acoperindu-i fața. Frumosul adormit nu are idee că mai sunt treizeci de minute până ce-o să înceapă cea de-a doua săptămână de Facultate. Prima lor săptămână adevărată de Facultate. – Edi. Edi, n-auzi, mă! spune acel tânăr zgâlțâindu-și colegul de cameră care continuă să doarmă. Scularea, mă! Scularea, Eduard! Dar degeaba, colegul de cameră pe nume Edi continuă să doarmă, fără un semn de a se trezi vreodată din somnul său dulce de dimineață. – Edi! De nu te scoli torn apă fiartă, spune acel tânăr care se apleacă pe sub patul colegului său de cameră, ca să ia mica oală în care face spaghete din cutia de carton de sub patul său. – Ăh? întreabă Edi care își deschide încet ochii și-l vede pe colegul său cum scoate un ibric de cafea de sub pat. Ai de capul meu, Codruțe. Edi întinde mâna la Codruț, prinde acel ibric, se ridică din pat uitându-se la ibric și îi spune la Codruț. – Am uitat să duc ibricul la Bianca. 

– Ăsta e al ei? întreabă Codruț mirat. – Da. Da tu cum crezi c-am făcut ceai aseară? Am bani să cumpăr un ibric, vere? E zece lei, unu, nebune. – Bine, spune Codruț care se ridică de acolo și se duce la oglinda de la dulapul metalic din cameră, își aranjează părul scurt, care a fost tuns acum două săptămâni. Auzi, nu te îmbraci? – De ce, mă? Cât e ceasul? – E șapte jumătate. Edi aruncă o privire la foaia în care este scrisă orarul, foaie care se află pe podea, lângă patul său. Vede că nu poate citi orarul bine, așa că își pune ochelarii de citit care au fost puși sub pernă în tocul lor. Se uită la orar. Apoi, se uită urât la Codruț care continua să se aranjeze. – Bă, nebune. Azi e a doua săptămână? – Da. Iar doi este număr par? – Este. – Da, mă. Astăzi avem ore de dimineață. – Dumnezeule..., îngână Edi care se scoală încet din pat, lasă ibricul Biancăi în pat. Edi se uită atent la orar, apoi se uită la Codruț și îi spune. – Avem de la opt până la doișpe azi. – Da, spune Codruț. E rău că avem doar cu Profesorul Andronache. – Rahat, zice Edi care se duce la partea sa de dulap și își ia pe el niște haine curate bune pentru Facultate.