INTRODUCERE

 Viața imperfectă

 Aceasta este o carte despre cum lumea ti se deschide odată ce realizezi că nuți vei putea niciodată pune ordine în viață. Este vorba despre cât de minunat de productiv devii atunci când renunți la încercarea sumbră de a deveni din ce în ce mai productiv; și cât de mult mai ușor devine să faci lucruri îndrăznețe și importante odată ce accepți că nu vei ajunge niciodată să faci mai mult de câteva (și că, strict vorbind, nu trebuie neapărat să faci niciuna dintre ele). Este vorba despre cât de captivantă, chiar magică, devine viața atunci când accepți cât de trecătoare și imprevizibilă este; cât de puțin izolat te simți când nu-ți mai ascunzi defectele și eșecurile de ceilalți; și cât de eliberator poate fi să înțelegi că cele mai mari dificultăți ale tale din viață s-ar putea să nu fie niciodată pe deplin rezolvate. Pe scurt: este vorba despre ceea ce se schimbă odată ce înțelegi că viața ta ca ființă umană limitată – într-o eră a sarcinilor și oportunităților infinite, confruntată cu un viitor necunoscut, alături de alți oameni care insistă cu încăpățânare să aibă propriile personalități – nu este o problemă pe care trebuie să încerci să o rezolvi. 

Cele douăzeci și opt de capitole din această carte sunt concepute ca un ghid către un mod diferit de a acționa în lume, pe care eu îl numesc „imperfecționism” – o perspectivă eliberatoare și energizantă bazată pe convingerea că limitele tale nu sunt obstacole în calea unei existențe semnificative, in care trebuie să-ți petreci zilele luptându-te să le depășești, în drumul spre un punct imaginar în care te vei simți în sfârșit împlinit. Dimpotrivă, acceptarea lor, pășirea mai deplină în ele, este exact modul în care îți construiești o viață mai sănătoasă, mai liberă, mai împlinită, mai conectată social și plină de farmec – și niciodată mai mult decât în acest moment volatil din istoria vieții tale. Dacă te hotărăști să citești această carte în ritmul sugerat de un capitol pe zi sau cam așa ceva, sper că va funcționa ca o „retragere a minții” de patru săptămâni în mijlocul vieții de zi cu zi – o modalitate de a trăi cu adevărat această filozofie aici și acum și, ca urmare, de a face mai mult din ceea ce contează pentru tine, în loc să o arhivezi mental ca pe încă un sistem pe care ai putea încerca să-l implementezi într-o zi, dacă vei avea vreodată timp liber. La urma urmei, după cum vom vedea, un principiu principal al imperfecțiunii este că nu va veni niciodată ziua în care toate celelalte lucruri vor fi „indepartate”, astfel încât să te poți îndrepta în sfârșit către construirea unei vieți pline de sens și împlinire, care zumzăie de vitalitate. Pentru oamenii finiți, momentul pentru asta trebuie să fie acum.