Erich von Däniken nu este un savant. El este un autodidact. Dictionarul defineste autodidactul ca pe un om care învaţă singur. Poate că asta explică succesul mondial al cărților sale. Cu totul lipsit de prejudecăţi, el a demonstrat personal că tezele și teoriile sale sunt bine fundamentate, iar sutele de mii de cititori au putut să îl urmărească pe aventuroasele drumuri pe care a mers — drumuri care l-au dus și prin regiuni interzise, protejate prin tabuuri. Pe lângă acestea, el a reluat cu curaj probleme mult mai vechi asupra originilor speciei umane. Erich von Däniken nu a fost primul care a îndrăznit să le aducă în discuție, dar problemele puse de el sunt mai obiectiv formulate, mai directe și mai curajoase. În plus, el a fost in măsură să spună exact ceea ce a gândit, spre deosebire, de pildă, de un profesor, care ar fi fost constrâns să tind seama de părerile colegilor sau de ale reprezentantilor. disciplinelor academice înrudite. Mai mult decât atât, el a furnizat si un număr de răspunsuri uluitoare. Indivizii care pun cu obrăznicie întrebări, care aruncă umbra îndoielii asupra unor explicații consacrate și unanim. acceptate au fost mereu o pacoste, iar societatea nu a obosit niciodată să le închidă gura. În trecut, cărțile lor erau interzise si puse la index; astăzi, ele sunt huiduite sau făcute să pară ridicole. Dar nici una dintre aceste metode nu a reușit să facă să amuteascä întrebările legate de însăşi rațiunea noastră de a fi.

Erich. von Däniken are spontaneitatea entuziastului. În vara lui 1968, a citit articolele cu titluri ca „Nave spaţiale în Himalaya”, sau „Îngeri si nave spațiale” semnate Viaceslav Zaitev, din revista Sputnik. Imediat, el a rezervat un loc pentru un zbor spre Moscova. Acolo, profesorul Sklovski, directorul Departamentului de Radioastronomie al Institutului Sternberg al Academiei de Ştiinţe a Uniunii Sovietice, i-a răspuns la toate întrebările.