Acum, că era ora prînzului, şedeau cu toţii sub acoperişul larg şi verde al cortului-sufragerie şi se prefăceau că nu s-a întîmplat nimic.

- Ce vreţi: suc de lămîie, sau citronadă? întrebă Macomber.

- Eu aş vrea un gimlet1, îi spuse Robert Wilson.

- Şi eu aş vrea un gimlet. Simt nevoia să beau ceva, zise soţia lui Macomber.

- E cel mai bun lucru pe care 1-am putea face, fu de acord Macomber. Spune-i să ne facă trei gimlet-uri. Mess-boy-ul2 se şi apucase să le facă, scoţînd sticlele puse la răcit în sacii de pînză picurînd de umezeală în vîntuî care sufla printre copacii ce umbreau corturile.

- Cît ar trebui să le dau? întrebă Macornber.

- O liră e destul, îi spuse Wilson. N-are rost să-i înveţi prost.

- Şeful o să le dea şi celorlalţi?

- Categoric.