Sunt un om bolnav. Sunt un om rău. Un om lipsit de farmec. Cred că
sunt bolnav de ficat. La drept vorbind, nam
nici cea mai mică idee despre boala mea şi nu ştiu precis ce anume mă doare. Nu mă tratez şi nu mam
tratat niciodată, deşi am respect faţă de medicină şi de doctori. Pe deasupra,
mai sunt şi superstiţios până la exagerare; ei, măcar atât de superstiţios, încât
să am respect faţă de medicină. (Sunt destul de cultivat ca să nu fiu
superstiţios, însă sunt superstiţios.) Nu, roguvă, răutatea nu mă lasă să mă
tratez. Uite, sunt sigur că aşa ceva domniile voastre nu veţi binevoi a pricepe.
Astai, roguvă, dar eu înţeleg. Desigur, naş
fi în stare să vă lămuresc cui îi fac
„un pustiu de bine” în cazul de faţă, cu răutatea mea; ştiu prea bine că
doctorilor nu le pot face nicidecum o „şotie” dacă nu mă tratez la ei; ştiu mai
bine decât oricine că prin asta numai mie îmi fac rău, nimănui altcuiva. Şi
totuşi, dacă nu mă tratez, o fac din răutate. Dacă tot mă doare ficatul, las' să
mă doară şi mai tare!
Trăiesc de mult aşa, de vreo douăzeci de ani. Acum am patruzeci. Mai
înainte am avut o slujbă, acum no
mai am. Am fost un slujbaş răutăcios.
Eram grosolan şi îmi găseam plăcerea în asta. De vreme ce nu luam mită,
înseamnă că trebuia să mai recompensez măcar aşa. (E o butadă proastă, dar
no so şterg. Am scriso crezând că va ieşi ceva foarte caustic; iar acum, după
ce miam dat singur seama că nam vrut decât sămi
dau nişte aere mârşave – nici gând so
mai şterg!). Când se întâmpla că de biroul la care şedeam eu se
apropia câteun om cu jalba în mână, ca sămi
ceară vreo lămurire, scrâşneam
din dinţi la el şi simţeam o desfătare nesăţioasă dacă izbuteam săl mâhnesc.
Izbuteam aproape întotdeauna. Cel mai adesea, aveam dea
face cu oameni timizi: aşas
cei cu jalbele, ştiţi şi dv. Însă dintre filfizoni cel mai mult nul
puteam înghiţi pe un ofiţer. Nu voia nicidecum să se umilească şişi
zornăia oribil sabia. Din pricina acestei săbii, un an şi jumătate am purtat război cu el.
Până la urmă, lam biruit. A încetat să şio
mai zornăie. De altminteri, asta sa
întâmplat pe când eram tânăr.