Această carte conţine două părţi, corespunzând celor două perioade distincte ale redactării ei, a căror ordine de prezentare inversează ordinea cronologică în care au fost scrise. Prima constituie o tentativă de sinteză asupra unei chestiuni care n-a încetat să mă preocupe de când am început să studiez această perioadă: cum putem gândi un eveniment ca Revoluţia Franceză? A doua prezintă etapele şi elementele succesive ale reflecţiei mele în legătură cu această întrebare, menite să-mi lumineze drumul. Cartea cuprinde mai întâi o polemică cu istoricii comunişti ai Revoluţiei Franceze, care pune în relief incoerenţele a ceea ce constituie astăzi interpretarea dominantă a fenomenului. 

Această polemică s-a născut din hazardul vieţii intelectuale: n-am crezut că va trebui s-o rescriu, după şapte ani, intr-un stil în mod artificial neutru. Aşa cum e, depune, în felul ei, mărturie despre particularitatea Revoluţiei Franceze ca miză în câmpul universitar francez.

Doresc doar ca tot ce se datoreşte circumstanţelor să nu ia nimic din partea sa de demonstraţie, singura la care ţin cu adevărat. Această muncă de curăţire, destul de masivă, este urmată de două studii, consacrate celor doi autori care au fost esenţiali pentru demersul meu critic: Alexis de Tocqueville şi Augustin Cochin. 

Cititorul va înţelege, de-a lungul paginilor, de ce: Tocqueville şi Cochin sunt singurii istorici care propun o conceptualizare riguroasă a Revoluţiei Franceze şi care au tratat problema pe care o pune această carte. Tocmai pornind de la analizele lor, care mi se par mai mult complementare decât contradictorii, îm i construiesc sistem ul de interpretare ce va apărea în prim a parte. Pe urmele lor am lucrat. N um ele lor sunt acelea  e care îmi face plăcere să le scriu în pragul acestui eseu.