„Dupa cum Biserica vie creata de bolsevici serveste la distrugerea religiei, falsele alegeri la dezamorsarea veleitatilor democratice, falsa legalitate la impiedicarea nasterii unui drept veritabil, tot astfel falsa limba blocheaza comunicatia si ingheata formarea unei societati civile care ar pune in pericol puterea comunista, atrage gandirea pe linii secundare, ridica obstacole in dezvoltarea unui subiect... Printre toti strigoii pusi in miscare de ideologie, limba–fantoma prezinta cel mai mare pericol. Caci aceasta limba nu se multumeste sa ascunda realul, selectionand din acesta cateva obiective asupra carora ea focalizeaza raza mortala a ideologiei. Efortul sau de distrugere este infinit mai sistematic. El are in vedere un punct central, atat al gandirii, cat si al constiintei: prin concept, prin reprezentare, prin memorie, limba de lemn vizeaza intotdeauna principiul individuatiei, esenta lucrurilor si a fiintelor. Miscarea imprimata fenomenelor si conceptelor de dialectica antreneaza surparea inteligentei.“ Francoise Thom traducere de Mona Antohi

Francoise Thom, stralucita elevă a lui Alain Besançon și fiica matematicianului René Thom, autorul teoriei catastrofelor, a fost de foarte tânără perfect pregatită pentru sovietologie. Agrégée de rusă, a cunoscut direct „socialismul real“, prin lungi stagii la Moscova (un an la universitate, trei ani la Editura MIR) și nenumărate călătorii în tot fostul imperiu. Françoise Thom s-a impus astfel printre autoritățile mondiale din domeniul studiilor ruse și sovietice, numărându-se, alături de mentorul ei, printre rarii occidentali care au înțeles misterele ascensiunii lui Gorbaciov și ale prăbușirii comunismului de stat.

Discursul comunist a fost luat multă vreme drept jargon; însuși termenul de "limbă de lemn" (dubovîi iazîk - literal: "limbă de stejar") desemnează la origine în rusă stilul administrativ greoi pe care îl îndrăgea birocrația țaristă. În anii '20, această limbă nouă propagată de presă - pe care scriitorul Zoșcenko o numește "limbi de maimuță" - e deseori ridiculizată. În aceeași perioadă, în Polonia se vorbește de "limbi înghețate". Orwell a fost primul care a înțeles că nu era vorba de un jargon oarecare, risibil și în fond inofensiv, ci de o metamorfoză a limbajului în contact cu ideologia. El a avut și intuirea rolului jucat de Newspeak în funcționarea statului totalitar. La ora actuală, termenul „limbă de lemn" a intrat în uz; el este chiar compromis, fiindcă e folosit impropriu, pentru a stigmatiza anumite discursuri politice, un anume stil! viciat de jargon. Din pricina folosirii abuzive, se uită prea des la acest termen. Acesta acoperă un fenomen foarte precis, reperabil prin criterii formale. Cei de-ai curți, limba comunistă, de-ai curți, umple ziare, periodice și cărți, alimentează multiple discursuri - factura sa este eminamente uniformă. Particularitățile formale ale limbii de învățământ - sintactice, lexicale sau stilistice - se manifestă. natura aparte, dar nu 0 epuizeazli. Răpunsul său cu realitatea 0 îndeplinează la fel de mult de limbajul obișnuit: erijîndu-se în discurs științific, din care orice imaginar este exclus, ea pretinde că are monopolul adevărului; or, ceea ce descrie ea nu este, iar ceea ce este e refuzat fără încetare prin invocarea a ceea ce trebuie să fie. Limba de lemn este o serie de încântății magice deghizată într-un lanț de axiome necesare. Ciudlltenia limbii de lemn vine din faptul cl(, spre deosebire de celelalte limbi, ea nu are decît 0 functie: