Bătrâna Cucernică Maică Schwangyu vorbise cu intenţionată înverşunare în timp ce privea, de pe terasa de la etajul al treilea, copilul care se juca de unul singur pe peluza înconjurată de ziduri. Aflat la zenit, soarele strălucitor al planetei Gammu scălda curtea de dedesubt într-o lumină vie, ca şi când un reflector ar fi fost aţintit asupra tânărului ghola. Uzat! gândi Cucernica Maică Lucilla, îngăduindu-şi o scurtă clătinare a capului. Alegerea cuvintelor şi atitudinea lui Schwangyu erau atât de reci şi impersonale! Ne-am epuizat stocul; mai trimiteţi! Copilul părea să aibă vreo doisprezece ani standard, dar aparenţele puteau fi înşelătoare la un ghola a cărui memorie originală nu fusese încă redeşteptată. Exact în clipa aceea, înălţă capul spre cele două femei de pe terasă. Avea un trup voinic şi ochii lui iscoditori priveau cu intensitate de sub cuşma neagră a părului cârlionţat, ca de caracul. Soarele galben al începutului de primăvară proiecta la picioarele sale o umbră scurtă. Băiatul avea tenul bronzat, dar o uşoară mişcare a umărului stâng făcu să-i alunece combinezonul albastru, descoperind câţiva milimetri de piele mai deschisă la culoare.

― Ghola-ii ăştia nu-s doar costisitori, ci şi extrem de periculoşi pentru noi, spuse Schwangyu. Vocea ei era seacă şi lipsită de orice emoţie, ceea ce o făcea şi mai impresionantă. Era vocea unei Cucernice Maici Instructoare adresându-se unei simple acolite şi asta îi confirma lui Lucilla faptul că Schwangyu făcea parte dintre Surorile care se opuneau făţiş proiectului ghola. Taraza o prevenise: "Va încerca să te convertească".