DOMNIA Împăratului Muad'Dib a suscitat apariţia mai multor istorici decît orice altă epocă din istoria omenirii. Cei mai mulţi dintre ei şi-au apărat cu aprigă gelozie punctul de vedere personal şi sectar, dar acest lucru este cum nu se poate mai grăitor pentru impactul produs de acest om, care a stîrnit atîtea pasiuni, pe atîtea lumi diferite. Fireşte, purta în el toţi germenii istoriei, ideali, idealizaţi. Născut Paul Atreides în sînul unei Familii Mari dintre cele mai vechi, el a beneficiat de complexa educaţie prana-bindu primită de la mama sa Bene Gesserit, Doamna Jessica, dobîndind, astfel, un control total al muşchilor şi al sistemului nervos. În plus, era şi mentat. Capacităţile sale intelectuale le depăşeau pe cele ale calculatoarelor mecanice folosite în trecut şi interzise de religie. Dar, mai presus de toate, Muad'Dib a fost Kwisatz Haderach, cel pe care Comunitatea Surorilor Bene Gesserit îl căutase pe parcursul a mii de generaţii, prin intermediul programului ei de selecţie genetică ― Kwisatz Haderach, cel care putea fi "în mai multe locuri deodată", profetul, omul prin care Bene Gesseritul spera să controleze destinul întregii omeniri. Acest om, Paul Muad'Dib, a devenit Împăratul Muad'Dib, încheind o căsătorie de convenienţă cu fiica împăratului Padişah pe care îl învinsese. Aţi consultat, de bună seamă, şi alte studii despre această perioadă şi cunoaşteţi faptele principale. Gîndiţi-vă, aşadar, la paradox, la eşecul implicit din acel moment. Desigur, sălbaticii fremeni ai lui Muad'Dib au zdrobit forţele Padişahului Shaddam IV ― legiunile de sardaukari, armatele aliate ale Caselor Mari, trupele Harkonnen şi mercenarii recrutaţi cu banii Landsraadului. Muad'Dib a îngenuncheat Ghilda Spaţială şi şi-a plasat sora, Alia, pe tronul spiritual la care se considera îndreptăţit Bene Gesseritul. Dar Muad'Dib nu s-a oprit aici. Misionarii Qizaratului său au dezlănţuit un război religios printre stele, un Jihad, care, deşi n-a durat decît doisprezece ani standard, a reunit cea mai mare parte a universului uman sub o singură stăpînire. Toate acestea, pentru că deţinerea Arrakisului, planeta cunoscută mai ales sub numele Dune, îi conferea lui Muad'Dib monopolul monedei supreme a Imperiului: mirodenia geriatrică, melanjul, otrava care dă viaţă, care străpunge Timpul. Melanjul, fără de care Navigatorii Ghildei nu puteau să străbată spaţiul. Melanjul, fără de care miliarde şi miliarde de cetăţeni ai Imperiului ar fi fost condamnaţi la moarte din cauza efectelor suprimării forţate a dependenţei de drog. Melanjul, fără de care Paul Muad'Dib nu putea fi profet. Ştim că acest moment de supremă putere purta în el germenul prăbuşirii şi nu putem deduce decît un singur lucru: orice divinaţie totală şi precisă este mortală. Unii istorici susţin că Muad'Dib a fost victima tuturor celor care au complotat împotriva lui: Ghilda, Comunitatea Surorilor şi amoraliştii scientişti ai Bene Tleilaxului, cu amăgitorii lor Dansatori-Feţe. Alţii acordă un rol important spionilor strecuraţi în anturajul lui Muad'Dib. Ei pun accentul pe influenţa Taroţilor Dunei, care au întunecat puterile profetice ale lui Muad'Dib, sau pe faptul că a fost determinat să accepte serviciile unui ghola, o fiinţă înviată din morţi şi condiţionată pentru a-l distruge. Dar nu trebuie să uităm că acest ghola era Duncan Idaho, locotenentul Atreides care-şi găsise moartea salvîndu-l pe tînărul Paul.