Prefață de Oprah Winfrey 

Am citit pentru prima oară Lăcașul sufletului în 1989. Ca de fiecare dată când sunt entuziasmată în legătură cu o carte, am cumpărat câteva exemplare și pentru prietenele și colegele mele ca să o putem citi toate în același timp. S-a întâmplat să o termin eu prima, ceea ce însemna că nu aveam cu cine să o discut. Așa că am făcut rost de numărul de telefon de la Centrul Mount Shasta, California, și l-am contactat pe Gary Zukav. 

– Domnule Zukav, bună ziua, numele meu este Oprah. Aș vrea doar să vorbesc cu dumneavoastră despre carte și mi-ar plăcea să veniți la emisiunea mea și să ne împărtășiți... 

– Cum ați spus că vă numiți? 

– Oprah. 

– Mi-ați putea spune pe litere? Am făcut-o: 

– O-p-r-a-h, h-ul nu se pronunță, i-am explicat eu. Apoi i-am spus că am un talk-show TV și a trebuit să îi explic ce presupune asta, pentru că Gary nu mai avea televizor de ani de zile. Aceasta, desigur, m-a făcut și mai dornică să vorbesc cu el. Voiam să aflu cum de știe toate lucrurile acelea. Rezonasem profund cu ceea ce scrisese, simțeam că toate sunt adevărate, dar cum de era atât de sigur? Lăcașul sufletului a schimbat modul în care mă văd. A schimbat modul în care văd lumea. A provocat o schimbare profundă în felul în care îmi gestionez relațiile, de afaceri sau personale. 

Am dat peste această carte la momentul potrivit – într-un moment din viața mea când eram pregătită și deschisă pentru mai mult. Mai multă conectare. Mai multă armonie. Mai multă pace. Mai multă bucurie. Simțeam că există mai multe în spatele experiențelor noastre de zi cu zi, al ritualurilor de lucru și al relațiilor, mai multe în viața noastră decât putem să percepem cu ajutorul celor cinci simțuri. Lăcașul sufletului a formulat în cuvinte ceea ce sufletul meu știa deja și încercase să îmi spună. Să văd scris negru pe alb ce nu avusesem curajul să formulez eu însămi a fost pentru mine asemenea unei revelații entuziasmante. Când am citit întâia oară cuvintele „percepție multisenzorială“, am simțit că Gary atinsese un punct sensibil. De fapt, toată cartea este o veritabilă explozie multisenzorială. Oriunde mă uitam după ce am citit Lăcașul sufletului, vedeam și simțeam viața într-o nouă lumină. Cartea lui Gary a reprezentat pentru mine revelație după revelație, toate ghidându-mă în direcția corectă. Citatul meu preferat: „Când personalitatea ajunge cu adevărat să servească energia sufletului său, aceasta este puterea autentică“. 

Nu este un secret faptul că am o personalitate expansivă. Folosesc asta în avantajul meu încă din clasa a treia. Dar ideea de a o folosi pentru sufletul meu – și să mă asigur că cele două sunt aliniate – a schimbat radical felul în care fac lucrurile. Am recunoscut dintr-odată toate momentele când m-am îndepărtat de la drumul cel bun, lăsând personalitatea să preia conducerea. Am început să observ că gradul în care mă simțeam nefericită, într-o stare de disconfort sau de disperare, era în legătură directă cu felul în care mă lăsasem să mă îndepărtez de lăcașul sufletului meu.