Vol 1 I. 

Când Gaittany aminti lui Ioanide că a doua zi urmau să se-ntâlnească la cinci, la ceaiul oferit de Saferian Manigomian, Ioanide protestă cu o vehemenţă crescândă. Dar ai spus că vii! Obiectă zâmbind deconcertat Gaittany. Nu înţelesese bine, sau aruncase vorba din politeţă, fără a medita mai mult, pretindea el. Şi intră într-un şuvoi de explicaţii, cu mult prea abundente. Casa lui Manigomian nu-l plăcea, excesul de iarbă din curte îi deştepta imaginea cimitirului, individul avea prea mare respect de vegetal şi lăsa scaietele să crească în crăpături de trotuar. Totdeauna spusese că arhitectura trebuie să se purifice de orice natură vie. Intrarea cu coloane de tencuială îi făcea rău. Sinistru! Domnule Ioanide, observă persuasiv Gaittany, însă dumneata ai spus despre casă că e superbă, că-ţi aduce aminte de un monument de Palladio exilat în altă climă. Nu pot să sufăr, continuă Ioanide şi mai îndârjit, odăile lui nemăsurate, fumurii, încărcate cu mobile de bric-a-brac. Ce-nseamnă casetoanele alea spoite, pereţii zugrăviţi în imitaţie de stil pompeian, draperiile roşii de la fereşti înfoiate şi legate la brâu cu cordoane, ca pe vremea prinţesei Matilda? Ş-apoi o să ne arate iarăşi pendulul şi o să ne spună să-l ascultăm apele (Gaittany tăcu, căci ştia că asta era cea mai mare plăcere a lui Ioanide când mergea la Saferian). Şi ce, o să ne dea ceai în aceleaşi ceşti albastre preistorice, a căror porţelană s-a tocit de buzele a nu ştiu câte generaţii? În materie de ceai nu vreau arheologie, doresc igienă, ceaşcă nouă Rosenthal, fără pretenţii de anticărie. În casa lui, când dă ceai, pute mereu a cafea prăjită. E o combinaţie de arome care nu-mi convine. Este cum aş mânca portocală cu sardele. Dar nu, la Manigomian nu mai mă duc! Soră-sa e imposibilă. 

A murit, domnule, acum un an, încercă Gaittany a întrerupe argumentaţia. A murit? E un fel de a spune, a rămas umbra, ce zic, umbrele ei multiplicate. Această femeie era geniul negrului şi al jeurilor, fustele păreau că- l creşteau din carne ca nişte solzi. Cred că nu le scotea niciodată, trebuie să fi avut cel puţin douăsprezece, iar pe dedesupt pantaioni lungi de dantelă, ca pe vremea Fran. Săraca mirosea a vechi. Sunt convins că fustele ei revin în casă ca strigoi. Cât eşti de nedrept! Obiectă timid Gaittany. Era o femeie extrem de inteligentă (şi subliniind), te preţuia într-un mod deosebit. În fond însă, Gaittany, lipsit de imaginaţie şi foarte sugestionabil, luând în serios pe oricine se exprima cu convingere, se invada de motivările de fantezie ale lui Ioanide, închipuindu-şi că un om ca el poate avea realmente astfel de repulsii, absurde pentru altul. Îmi pare rău, bătu el în retragere, regret mult, am fi petrecut o oră plăcută. Ioanide însă nu părea el însuşi convins de raţiunile lui, încât căuta să le consolideze. Întrebă superfluu la ce oră era ceaiul. I se spuse că la cinci, teoretic, dar că realmente nu vor fi toţi decât pe la şase. Sigur, ripostă Ioanide, vom sta până aproape de opt, ca de obicei, când apune soarele. Ai văzut cum se vede de la el apusul? Astrul alunecă în chip vizibil şi dacă reinterpretezi mişcarea, ai sentimentul clar că tu te ridici cu pământul. Evit de la o vreme să mai ies la ceasul când apune soarele. Bucureştiul e un maidan de unde revoluţia aştrilor e prea spectaculoasă. Sunt bătrân, dinamica cerească mă nelinişteşte, îmi dă senzaţia de a fi veşnic în căluşei. Caut orizonturi acoperite, care să-mi dea iluzia a sta pe un teren ferm. Dumneata poţi să râzi, un om ca mine, care se izolează, vede universalul şi ignorează particularul. De altfel sunt arhitect, ca să construiesc am nevoie de o siguranţă minimă, vederea asta a învârtirii mă demoralizează. Cum am să construiesc eu pe o bilă care zboară în aer? Hotărât, nu mai ies seara. Mă scol de dimineaţă, lucrez în casă cu geamul deschis, în ciripitul vrăbiilor şi circul în oraş ziua, sub regim solar egal. Cum vezi, fug de orice peisaj care predispune la contemplaţie. De altfel, dacă aş şti că Manigomian şi-a schimbat ceştile şi ceaiul ar fi la o oră posibilă sau cu o lună mai târziu, când programul soarelui se modifică, aş veni.