Amfiteatrul gemea de lume, dar nu se auzea niciun zgomot.
Acele de pe cadranul de bronz al bătrânului orologiu arătau ora 14:55. Cursul de filosofie ţinut de Matthew Shapiro se apropia de sfârşit.
Aşezată în primul rând, Erika Stewart, o tânără de douăzeci şi doi de ani, îşi măsura profesorul din priviri cu insistenţă. De o oră încerca fără succes să-i capteze atenţia, sorbindu-i cuvintele şi dând din cap la fiecare dintre remarcile sale. În ciuda indiferenţei de care se loveau iniţiativele fetei, profesorul exercita asupra ei o fascinaţie tot mai mare pe zi ce trecea.
Trăsăturile tinereşti, părul tuns scurt şi barba de o zi îi dădeau un şarm incontestabil care stârnea multă emoţie printre studente. Cu blugii lui prespălaţi, cu cizmele din piele cu aspect patinat şi puloverul pe gât, Matthew semăna mai degrabă cu un student masterand decât cu unii dintre colegii săi scorţoşi şi sobri pe care îi întâlneai prin campus. Dar forţa lui de seducţie stătea nu atât în chipul frumos, cât mai ales în talentul de orator.