Capitolul 1 Pînă şi în clipa în care trenul intra în halta de pe acea ie secundară, încă îmi mai ziceam în sinea mea: Nu e prea tîrziu. Ai putea să te întorci din drum chiar acum. In timpul călătoriei - noaptea trecută traversasem analul Mînecii şi apoi călătorisem ziua întreagă - îmi tot faceam curaj zcîndu-mi că doar nu eram o fetişcană chibzuită ci o femeie cu scaun la cap, care luase hotărîrea să îndeplinească un anume lucru şi să-l ducă pînă la capăt. Ce avea să se întîmple cu mine după ce ajungeam la castel avea să depindă de alţii, dar eu îmi făgăduisem să mă port cu demnitate, ca şi cum n-aş fi fost moartă de frică şi să ascund faptul că mă cuprindea
Stâlpii Pământului
de
Introducere
"Stâlpii Pămâ...
Strainul misterios
de
Era în anul 1590 – iarna. Austria e...
Comoara
de
O licărire de lumină străbătu sumbru pasajul su...
Crima Si Pedeapsa
de Feodor Mihailovici Dostoievski
La începutul lui iulie, întro...
TOP 10 Cărți
