După Veacul întunecat1 , un alt „portret istoric" conturat de prof. Harald Zimmermann are parte de o versiune în limba română. De această dată medievistul german nu se mai opreşte asupra unei perioade distincte, cea a ottonienilor, din istoria spaţiului european, aşa cum o făcuse în precedenta lucrare tradusă în româneşte, ci se străduieşte să surprindă evoluţia istorică a uneia dintre cele mai venerabile instituţii europene, papalitatea, din zorii constituirii acesteia, de-a lungul a mai multor momente de cumpănă din devenirea sa, până în pragul modernităţii, spre finalul veacului al XV-iea. Autorul o afirmă chiar din introducere, cartea de faţă nu se doreşte o analiză tradiţională a unui traseu istoric bine cunoscut pe direcţiile sale esenţiale. Prin urmare, la baza „ istoriei papalităţii" pe care H. Zimmermann o propune nu se regăseşte intenţia de reconstituire cronologică sau tematică, evenimenţială sau fenomenologică, proprie atâtor realizări ale scrisului istoric de dinainte sau de după anul 1980, momentul apariţiei în limba germană, în original, a textului ce a stat la baza traducerii de faţă. Fidel propriului concept, deja menţionat în treacăt, de „portret istoric", istoricul german cu obârşii transilvănene se străduieşte să ofere de această dată imaginea unui „ autoportret" al papalităţii, analizând tocmai producţia istoriografică emanată de mediile oficiale ale curiei pontificale medievale, fie ea romană sau avignoneză. Termenul „ autoportret" este pe deplin justificat, deoarece substanţa lucrării de faţă este dată de interogarea operelor istoriografice realizate în diverse perioade ale Evului Mediu din însărcinarea pontifilor romani. Avem de a face, prin urmare, cu producţie cvasioficială, element esenţial pentru determinarea intenţiei, pe de o parte, şi a publicului-receptor, pe de altă parte2 , nu însă şi cu o lucrare omogenă. Seria de manuscrise medievale reunite începând cu anul 1724, anul primelor încercări de editare ştiinţifică, sub numele de Liber pontificalis reprezintă în fapt un mixtum compositum de scrieri de factură implicit sau explicit istoriografică : cataloage, cronografe, cronici etc. Liantul acestora . l-a constituit, pe lângă tema comună, şi mediul curial în care au fost, aproape fără excepţie, redactate, şi titlul sub care amintitul convolut a circulat în Evul Mediu, acela de Gesta pontificum Romanorum. Alegerea unei asemenea titulaturi nu este întâmplătoare, categoria istoriografică gesta având o semnificaţie precisă pentru o epocă…..