Septembrie 2005: în ciuda splendorii tapetelor de catifea imprimate cu foiță de aur din hotelul Metropol, duhoarea dăinuitoare a Moscovei atârna de draperii și se întindea densă pe covor: miasme de alcool rafinat, varză fiartă și trupuri de prostituate obosite. Dominika Egorova, în vârstă de 24 de ani, locotenent în Slujba Vneșnei Razvedki, SVR, Serviciul de Informații Externe rus, stătea doar în lenjeria de corp (dantelă neagră de la Wolford din Viena) și o privea pe femeia goală de pe pat, care sforăia întinsă pe spate; în gura ei, deschisă pe jumătate, era perfect vizibil un incisiv proeminent. Femeia era americancă – se numea Audrey – și-i plăcea să muște. Dominika se uită în oglinda afumată cu ramă poleită și-și examină urma de mușcătură în formă de semilună, care începuse să se învinețească și în care neregularitatea incisivului lui Audrey era clar vizibilă. Patul din secolul al XIX-lea, provenit de la Palatul Pavlovsk din St. Petersburg, avea baldachin înalt în stil rococo, cu falduri de satin prăfuit și cu șnururi de mătase decolorată. Cearșafurile șifonate sub corpul lung și osos al lui Audrey aveau o pată mare de umezeală ce se contura întunecat pe albul lor. Pe lângă mușcături mai fuseseră și mormăituri înfundate, mai caracteristice pentru mistreții din tufișurile rezervației de vânătoare Smolensk. Audrey era ceea ce în Școala de Vrăbii se numea hriuknut: una care țipa în pat.

Da, fusese gălăgioasă, totuși nimic care să surprindă o Vorobei, o Vrabie, o curtezană instruită de stat, trimisă în vila cu frontoane de pe râul Volga, care era Școala de Stat nr. 4, pentru a învăța sexpionajul – seducția sexuală, șantajul carnal, compromiterea morală – toate având drept scop racolarea de ținte susceptibile pentru a deveni surse clandestine de informații, ținte ce fuseseră prinse prin diverse manevre într-o polovaia zapadnia complexă, o „capcană cu miere” a SVR1. Dominika se uită din nou la mușcătura ca de cal de pe umărul ei. Suka, javra! Cât de mult detesta să fie o Vrabie, cât de jos decăzuse. Cu doi ani în urmă, avea lumea la picioarele ei. Urma să ajungă primă balerină în trupa Bolșoi, dar o rivală îi rupsese laba piciorului, ceea ce a dus la încheierea bruscă a unei cariere de aproape 20 de ani în balet și la un șchiopătat permanent, dar foarte puțin vizibil. Anul următor însemnase pentru ea coșmarul decăderii, al intrării în ucenicia depravării. Pentru ca mama ei bolnavă și rămasă văduvă să-și păstreze apartamentul proprietate de stat în care locuia, Dominika îi îngăduise unchiului ei – pe atunci director adjunct al SVR – s-o silească să se culce cu un bărbat, un oligarh dezgustător, pe care președintele Putin dorea să-l elimine.