Cuvânt-înainte

Nadia Murad nu îmi este doar clientă, cişi prietenă. Când nis-a făcut cunoştinţă la Londra, m-a întrebat dacă vreau să fiu avocata ei. Mi-a explicat că nu va dispune de fonduri, că probabil speţa va fi de lungă durată şi fără câştig de cauză. Dar, înainte să iei o decizie, a spus ea, ascultă-mi povestea. În 2014, ISIS a atacat satul Nadiei din Irak, iar viaţa ei de elevă de douăzeci şi unu de ani s-a făcut ţăndări. A fost obligată să-şiprivească mama şi fraţii duşi la moarte încolonaţi. Nadia însăşi a fost vândută de la un luptător ISIS la altul. A fost obligată să se roage, să se îmbrace frumos şi să se machieze înainte să fie violată, iar într-o noapte a fost abuzată brutal de un grup de bărbaţi până când şi-a pierdut cunoştinţa. Mi-a arătat cicatricile ei de la arsuri de ţigară şi bătăi. Şi mi-a spus că, pe tot parcursul chinurilor sale, combatanţii ISIS au numit-o „necredincioasă împuţită” şis-au lăudat că vor cuceri femeile yazidite şi le vor rade religia de pe faţa pământului. Nadia a fost una dintre miile de yazidite capturate de ISIS pentru a fi vândute în pieţe şi pe Facebook, uneori pentru nu mai mult dedouăzeci de dolari. Mama Nadiei a fost una dintre cele optzeci de femei mai în vârstă executate şi îngropate într-un mormânt nemarcat. Şase dintre fraţii ei au fost printre sutele de bărbaţi ucişi într-o singură zi. Faptele pe care mi le-a relatat Nadia constituie genocid. Iar genocidul nu se întâmplă din greşeală, ci se planifică. Înainte să înceapă genocidul, „Comitetul pentru Cercetare şi Fatwa” al ISIS a studiat yazidiţii şi a conchis că, fiind vorbitori de kurdă, care nu au o cartesfântă, sunt nişte necredincioşi a căror înrobire este un „aspect ferm stabilit în Sharia”. Acesta este motivul pentru care, potrivit moralităţii strâmbe a ISIS, yaziditele – spre deosebire de femeile creştine, şiite şi altele – pot fi violate sistematic.

Acesta avea să fie de fapt unul dintre cele mai eficiente mijloace de a le distruge. Ceea ce a urmat a fost instalarea unei birocraţii a răului la scară industrială. ISIS a publicat până şi o broşură intitulatăÎntrebări şi răspunsuri despre luarea de prizonieri şi sclavi, pentru a oferi recomandări suplimentare. „Întrebare: Este permis să ai contact sexual cu o sclavă care nu a ajuns la pubertate? Răspuns: Este posibilsă ai contact sexual cu sclava care nu a ajuns la pubertate, dacă este aptă în acest sens. Întrebare: Este permis să vinzi o prizonieră? Răspuns: Este permis să cumperi, să vinzi sau să dăruieşti prizoniere şi sclave, întrucât ele sunt doar bunuri.” Când Nadia mi-a spus povestea ei la Londra, trecuseră aproape doi ani de când începuse genocidul ISIS împotriva yazidiţilor. Mii defemei şi copii yazidiţi încă erau ţinuţi prizonieri de ISIS, dar niciun membru al ISIS nu fusese pus sub acuzare de nicio instanţă din lumepentru aceste infracţiuni. Dovezile se pierdeau sau erau distruse. Iar şansele de a se face dreptate păreau slabe. Evident, am acceptat speţa. Iar Nadia şi cu mine am petrecut mai bine de un an susţinând cauza dreptăţii. Ne-am întâlnit în repetate rânduri cu membri ai guvernului irakian, cu reprezentanţi ai ONU, cu membri ai Consiliului de Securitate al ONU şi cu victime ale ISISEu am întocmit rapoarte, am prezentat schiţe şi analize juridice şi am ţinut discursuri în care imploram ONU să acţioneze. Cei mai mulţidintre interlocutorii noştri ne-au spus că era imposibil: Consiliul de Securitate nu mai luase măsuri de ani de zile în ce priveşte justiţia internaţională. Dar acum, când scriu această prefaţă, există deja o rezoluţie istorică a Consiliului de Securitate al ONU, prin care se creează oechipă de investigaţii ce va strânge dovezi ale infracţiunilor săvârşite de ISIS în Irak. Aceasta este o victorie majoră pentru Nadia şipentru toate victimele ISIS, deoarece înseamnă că dovezile vor fi păstrate şi că membrii ISIS pot fi aduşi individual în faţa justiţiei. Amstat lângă Nadia în timpul şedinţei Consiliului de Securitate în care rezoluţia a fost adoptată cu unanimitate. Iar după ce am văzut cincisprezece mâini ridicându-se, Nadia şi cu mine ne-am uitat una la alta şi am zâmbit. Ca avocat specializat în drepturile omului, trebuie deseori să fiu vocea celor reduşi la tăcere: jurnalistul aflat după gratii sau victimele crimelor de război, care se luptă să ajungă în faţa instanţei. Nu încape îndoială că ISIS a încercat să o reducă la tăcere pe Nadia când arăpit-o şi a înrobit-o, a violat-o şi a torturat-o şi când a omorât şapte membri ai familieisale într-o singură zi. Dar Nadia a refuzat să tacă. A sfidat toate etichetele pe care i le-a pus viaţa. Orfană. Victimă a violurilor. Sclavă. Refugiată.

Înschimb, şi-a creat unele noi. Supravieţuitoare. Lideră a yazidiţilor. Susţinătoare a femeilor. Nominalizată la Premiul Nobel pentru Pace. Ambasadoare ONU a Bunăvoinţei. Iar acum scriitoare. De când o cunosc, Nadia nu doar că s-a făcut auzită, ci a devenit glasul fiecărui yazidit căzut victimă genocidului, al fiecărei femei abuzate, al fiecărui refugiat abandonat. Cei care au crezut că prin cruzimea lor o pot reduce la tăcere s-au înşelat. Spiritul Nadiei Murad nu este frânt, iar vocea ei nu va fiînăbuşită. Dimpotrivă, în paginile de faţă glasul ei este mai puternic ca oricând.