Un ins uriaș, cât un urs, mergea iute pe strada prost iluminată, agitându-și pistolul. Cu un băiețel ca ăsta nimeni nu și-ar dori să dea nas în nas nici măcar într-o zi senină, cu soare, într-un grup format numai din milițieni. Insul semăna mult prea mult cu un animal. Alerga tăcut, respirând concentrat, tot înjurând din când în când. Simțeam că, de groază, mi se strânge stomacul și începe să mă doară capul. În clipa aia s-a auzit un păcănit ușor. Urmăritul a scâncit încetișor și a căzut grămadă cu fața în jos. Trupul i-a rămas nemișcat pe trotuar, și de sub cap, încet-încet, a început să iasă la iveală o băltoacă strălucitoare, de un grena închis. Am oftat și am simțit că „mâna” care îmi strângea stomacul se retrăsese. — Bine, spuse Seriojka, acționând telecomanda. E timpul să ne culcăm. Mâine ne trezim devreme. Aparatul video începu să deruleze înapoi caseta. — Totuși, îmi place mai mult când se termină totul cu bine, spuse Katia căscând și întinzându-se. — Și mie, recunoscu Iulia. — Și mie, piui din colț Kiriușka. — Nu am înțeles! reacționă imediat Seriojka. Tu ce-ai făcut aici? — M-am uitat la film, spuse băiatul ieșind din ascunzătoare. — Ai înnebunit de tot, se indignă fratele mai mare, mâine te duci la școală, trebuie să te trezești la șapte! — Ei, și ce, răspunse mezinul, și tu te duci la serviciu, și te scoli din pat la aceeași oră! — Ce-i e permis lui Jupiter nu-i e permis unui bou, spuse enervat Seriojka. De fapt, eu am douăzeci și cinci de ani, sunt om însurat și am dreptul să fac ce vreau, dar tu nu ai împlinit nici doisprezece și ești obligat să respecți programul. Marș în pat! — Nu există asemenea lege, spuse melancolic Kiriușka, prin care unui om însurat să i se permită să se uite la televizor, iar unui burlac nu. Spune, mămică, dacă nu am dreptate! Katia oftă, dar, după ce se hotărî să nu se implice în dispută, propuse pașnic, în drum către bucătărie: — Haideți mai bine să bem niște ceai. — Mereu îl cocoloșești, nu se liniști Serioja. Pe mine, când aveam unsprezece ani, mă alungați de la video la nouă seara, cu fierul încins. — Când aveai tu vârsta lui Kiriușka, chicoti Iulia, ieșind și ea din sufragerie, numai membrii Biroului Politic aveau acasă aparate video, cred că mama cea rea îți interzicea să te uiți la „Noapte bună, copii”. Seriojka, lăsat fără replică, privea tăcut în urma soției. Kirill chicoti: — Ce copilărie groaznică ai avut, Serîi¹!