În urmă cu câțiva ani rămăsesem fără bani, așa că m-am oferit voluntar pentru un studiu de cercetare la Universitatea din Pennsylvania. Indicațiile de drum primite m-au condus în campusul centrului medical din West Philly, unde mam trezit într-o aulă mare plină cu femei, toate între optsprezece și treizeci și cinci de ani. Nu erau suciente scaune, iar eu ajunsesem printre ultimele, deci a trebuit să stau tremurând pe podea. Ofereau gratis cafea și gogoși cu ciocolată, iar pe un ecran mare rula emisiunea-concurs e price is right, dar aproape toată lumea se uita pe telefoane. Atmosfera era ca la Departamentul Pentru Vehicule Motorizate, însă eram plătite cu ora, așa că toată lumea părea mulțumită să aștepte toată ziua. O femeie în halat alb de laborator a venit și s-a prezentat. A spus că o cheamă Susan, sau Stacey, sau Samantha și că participă la programul de Cercetări Clinice. Ne-a citit toate avertismentele obișnuite și nea reamintit că ne vom primi compensațiile sub formă de carduri cadou Amazon, nu cecuri sau cash. Câteva femei au bombănit, dar pe mine nu mă deranja, aveam un prieten care-mi cumpăra cardurile cadou cu optzeci de cenți pentru ecare dolar, așa că totul era în regulă. La ecare câteva minute, Susan (cred că Susan o chema) striga un nume de pe clipboard și una dintre noi părăsea sala. Niciuna nu se întorcea. N-a durat mult până când s-au eliberat suciente scaune, dar eu am rămas pe podea, indcă nu credeam că m-aș putut mișca fără să vomit. Mă durea tot corpul și aveam frisoane. Dar s-a răspândit vorba că nu se făcea triaj – adică n-avea nimeni de gând să-mi facă un test de urină, să-mi măsoare pulsul sau orice altceva care să mă descalice – așa că am aruncat în gură o pastilă de 40 și am supt-o până când s-a topit stratul galben ceros. Apoi am scuipat-o înapoi în palmă, am zdrobit-o între degete și am tras pe nas cam o treime. Sucient cât să-mi revin. Restul l-am păstrat într-o bucățică de folie pentru mai târziu. După ce m-am oprit din tremurat, n-a mai fost așa de rău să aștept pe podea. După vreo două ore, doctorița a strigat în sfârșit: — Quinn? Mallory Quinn?