Cortoglia este un orășel pitoresc încântător din inima Campaniei. Ocupă vârful unui deal, oferind o priveliște impunătoare către Monte Taburno, aflat la est și spre Vezuviu, la sud. Este descris în ghidul Fodor pentru Italia, pur și simplu ca „Raiul pe Pământ”. Populația acestui orășel este în număr de 1.472 și nu a variat foarte mult de aproape un secol. Venitul orășelului are trei surse principale: vinul, uleiul de măsline și trufele. Alb de Cortoglia, aromat și cu o aciditate intensă, este unul dintre cele mai râvnite vinuri de pe planetă și pentru că se produce în cantități limitate, acestea se epuizează cu mult timp înainte de îmbuteliere. Cât despre uleiul de măsline, singurul motiv pentru care nu veți întâlni vreodată o sticlă pe rafturile supermarketurilor dumneavoastră locale, este pentru că multe dintre restaurantele de vârf, cu stele Michelin, nu se încumetă să accepte nici o altă marcă în incintele lor. În plus, motivul pentru care localnicii se bucură de un standard de viață invidiat de către vecinii lor, îl reprezintă trufele. Patronii de restaurante vin din toate colțurile lumii căutând trufele de Cortoglia, pe care apoi le servesc celor mai pretențioși clienți ai lor. 

Este adevărat că se cunosc cazuri în care unii oameni aleg să-și caute un rost pe meleaguri mai îndepărtate, însă cei mai înțelepți dintre ei se întorc destul de repede. E ușor de înțeles de ce, pentru că speranța de viață în orășelul medieval de pe colină este de 86 de ani pentru bărbați și de 91 pentru femei, cu opt ani peste media națională. În centrul pieței principale se află o statuie a lui Garibaldi, acum mai cunoscut pentru biscuiți decât pentru bătălii, iar orășelul nu se laudă decât cu o duzină de magazine, două restaurante și un bar pentru vinuri. Consiliul nu aprobă mai multe din teama de a nu atrage turiști. Nu există transport feroviar. Un singur autobuz apare, o dată pe săptămână, pentru cei destul de neghiobi să-și dorească să călătorească până la Neapole. Puțini dintre localnici au mașini, însă le întrebuințează foarte rar. Orășelul este condus de către Consiglio comunale, compus din șase seniori. Cel mai nou membru este cel ai cărui strămoși nu s-au stabilit în localitate decât de trei generații și pe care nu toți îl consideră localnic. Proprietarul fabricii de vinuri, Lorenzo Pellegrino, președinte (ex officio/din oficiu), Paolo Caraffini, directorul companiei producătoare de ulei de măsline, și Pietro De Rosa, maestrul trufelor, sunt toți membri permanenți ai consiliului, în timp ce pentru posturile rămase se organizează alegeri din cinci în cinci ani. Cum nimeni nu a candidat împotriva directorului școlii, farmacistului și băcanului, în ultimii cincisprezece ani, alegătorii aproape că au uitat cum se desfășoară un scrutin. Polizia Locale are doar un singur agent, pe Luca Gentile, subordonat orașului Neapole, iar Luca încearcă să nu-i deranjeze fără să fie necesar. Această relatare vizează momentul în care a fost necesar.