Mergeam cu mașina de aproape şapte mii de ani. Sau cel puțin așa mi se părea. Fratele meu, Steven, conducea mai încet decât bunica. Stăteam lângă el, pe scaunul din dreapta, cu picioarele pe bordul maşinii. Între timp, mama adormise buştean pe bancheta din spate. Chiar și când dormea, arăta îngrijorată, ca și cum în orice secundă s-ar fi putut trezi să dirijeze traficul. - Mai repede, i-am zis lui Steven, împungându-l în umăr. Să-l depăşim pe copilul ăla cu bicicleta. Steven şi-a scuturat umărul. 

- Să nu atingi niciodată şoferul, a spus. Și ia-ți picioаrele murdare de pe bordul meu. Mi-am mişcat degetele înainte şi înapoi. Mi se păreau destul de curate. - Nu e bordul tău. Ştii, o să fie maşina mea în curând. 

- Dacă o să-ți iei vreodată carnetul de conducere, a pufăit el. Oamenii ca tine n-ar trebui să fie lăsați să conducă. - Hei, uite, am spus, arătând pe fereastră. Tipul ăla în scaun cu rotile tocmai ne-a depăşit!

Steven m-a ignorat, așa că am început să-mi fac de lucru cu radioul. Una dintre preocupările mele preferate când mergeam la plajă erau posturile de radio. Îmi erau la fel de familiare ca și cele de acasă, iar faptul că ascultam Q94 mă făcea pur și simplu să știu, în adâncul meu, că eram acolo, la plajă. Am găsit postul meu preferat, cel care difuza orice, de la pop la piese vechi și la hip-hop. Tom Petty cânta Free Fallin'. Am cântat cu el. She's a good girl, crazy 'bout Elvis. Loves horses and her boyfriend too. 

Steven s-a întins să schimbe postul şi i-am dat peste mână. - Belly, vocea ta mă face să intru cu maşina asta direct în ocean. S-a prefăcut că virează la dreapta. Am cântat și mai tare, ceea ce a făcut-o pe mama să se trezească și să înceapă și ea să cânte. Aveam amândouă voci îngrozitoare, iar Steven a scuturat din cар, exprimându-şi dezgustul în felul lui caracteristic. Ura să fie în minoritate. Asta îl deranja cel mai tare la divorţul părinților noştri, faptul că era singur în tabăra bărbaților,că nu-l mai avea pe tata de partea lui. Am mers prin oraş încet și, chiar dacă-l tachinam pe Steven pe tema asta, nu mă deranja de fapt. Îmi plăcea drumul ăsta, în acest moment. Să văd din nou oraşul, restaurantele Jimmy's Crab Shack și Putt Putt, toate magazinele cu articole de surf. Era ca atunci când te întorci acasă după ce ai fost plecat mult, mult timp. Ca un milion de promisiuni ale verii și a ce se putea întâmpla.