Leonard Kastner se gândise la un moment dat să se
retragă definitiv. Ar fi trebuit să o facă, nu doar să se
gândească la asta. Era momentul potrivit. Strânsese mult
mai mulţi bani decât şi-ar fi imaginat vreodată, folosindu-şi
pur şi simplu talentele. Era la apogeul carierei, avea un
succes neştirbit şi nu refuzase niciodată vreo însărcinare
până atunci. Clienţii lui ştiau asta. Nu contau detaliile. De
multe ori, clienţii nu îi spuneau mai nimic până nu se
angaja să îndeplinească sarcina cerută. Acum începuse să
se simtă din ce în ce mai dezgustat de îndeletnicirea lui şi
să-şi piardă îndemânarea. Când nu-ţi pasă, nimic altceva
n-are importanţă. Când începi să-ţi pui la îndoială meseria,
încep să conteze şi alte lucruri.
Trecuse ceva timp de când devenise mult mai bogat decât
avea nevoie. Nu avea de ce să-şi mai asume riscuri şi, în
mod cert, nu avea nid un motiv să accepte însărcinarea de
acum. Dar nu se simţise în stare să refuze suma care i se
oferise - mai mare decât toţi banii pe care îi câştigase
laolaltă în ultimii trei ani - jumătate din ea fiind plătită în
avans. Şi nici nu era de mirare că oferta era atât de
generoasă. Asta era una dintre acele puţine însărcinări
când lui Leonard i se ceruse să accepte fără să ştie despre
ce era vorba şi ce avea de făcut.
Nu fusese angajat niciodată să omoare o femeie. Însă
avea să-şi încheie cariera cu o crimă şi mai odioasă:
uciderea unui bebeluş. Şi nu orice bebeluş, d chiar
urmaşul la tron. Un asasinat politic? O răzbunare
împotriva regelui Frederick? Nu i se spusese şi nid nu-i
păsa. La un moment dat în cariera lui îşi pierduse orice
urmă de omenie. Era o sarcină obişnuită şi gata. Trebuia
să-şi repete asta iar şi iar. Nu voia să-şi încheie cariera cu
un eşec. Singurul motiv pentru care însărdnarea i se părea
atât de dezgustătoare era faptul că îi plăcea regele şi îşi
iubea ţara. Dar regele putea avea şi alţi copii după ce ieşea
din doliu şi îşi lua altă soţie. Încă eraefuşor şi intri în
palatul regelui Frederick ta timpul zilei.