Ghemuită sub plapumă, Camille se uita din fundul patului
la mierla care stătea pe pervazul ferestrei. Vântul de toamnă
se auzea şuierând la geam, iar soarele se juca printre frunzele
copacilor, proiectându-şi razele aurii pe pereţii verandei. Deşi
plouase toată noaptea, cerul era acum de un albastru senin
care anunţa o frumoasă zi de octombrie.
Culcat la piciorul patului, un golden retriever cu blana gălbuie
înălţă capul, adulmecând parcă ceva.
— Vino, Buck, vino, frumosule! îl invită Camille, bătând cu
palma pe pernă.
Câinele nu se lăsă rugat. Dintr-un salt, ajunse lângă
stăpâna lui pentru a-şi primi porţia de dezmierdări matinale.
Adolescenta îl alintă, mângâindu-i capul rotund şi urechile
lungi, apoi făcu un efort să se scoale.
„La treabă, leneşo!”
Fata se smulse cu părere de rău din aşternutul cald al patului.
În doi timpi şi trei mişcări, îşi trase pe ea un trening, se
încălţă cu bascheţii şi îşi strânse părul blond într-un coc
neglijent.
— Haide, Buck, mişcă-te, grăsanule, mergem să alergăm!
strigă ea luând-o cu viteză pe scara ce ducea în salon.
Organizate în jurul unui vast spaţiu central, cele trei etaje
ale casei erau scăldate în lumină naturală. Elegantul townhouse
din piatră brună aparţinea familiei Larabee de trei
generaţii.