Sebastian Kent îşi ridică privirea de pe cutia cu instrumentar veterinar pe care tocmai o despacheta şi o privi pe femeia care apăruse în uşă. Alura delicată şi figura drăgălaşă o făceau să pară îndeajuns de matură ca să traverseze strada fără a cere permisiunea cuiva. Corpul său avea, totuşi, forme apetisante, care nu puteau aparţine decât unei femei mature. Privirea admirativă a lui Sebastian trecu peste aceste linii, înainte să-şi ridice capul şi să-i întâlnească ochii. Îi zâmbi politicos. — Pot să vă ajut cu ceva? — Eşti noul medic veterinar, nu-i aşa? Eu sunt Danni Sullivan. Păşi înăuntru şi îi strânse mâna cu o forţă surprinzător de mare, apoi se cocoţă pe marginea unei cutii de carton, nedesfăcută. Danni? Nu, nu arăta deloc ca una pe care o cheamă Danni. Numele acela îi sugera o băieţoaică în blugi şi pantofi sport, cu părul strâns în şuviţe rebele. Fata asta arăta, mai degrabă, ca o Esmeraldă sau o Priscilla. Părul blond auriu i se revărsa în cascade în jurul umerilor, iar panglica de satin albastru-violet, care i-l ţinea pe spate, avea culoarea ochilor ei. Trăsăturile îi erau gingaşe şi nu putea să aibă mai mult de 1,50 m înălţime