În adresa iniţială către patronat, după întoarcerea de pe Venus, Tews spusese printre altele: „E dificil pentru noi să ne dăm seama, dar oraşul Linn a rămas acum fără un duşman redutabil. Adversarii noştri de pe Marte şi Venus, fiind învinşi decisiv de armatele noastre în ultimele două decenii, ne aflăm acum într-o poziţie istorică unică: suntem singura mare putere din lumea oamenilor. Pare inevitabilă o perioadă nelimitată de pace şi reconstrucţie creatoare”.

          S-a întors la palat având încă în urechi ovaţiile patronilor şi într-o dispoziţie de profund triumf. Spionii lui îi raportaseră că patronii îi atribuiseră mari merite în victoria de pe Venus. La drept vorbind, războiul se desfăşurase cu mult înainte de venirea lui. Şi apoi, brusc, se sfârşise aproape peste noapte.

          Concluzia a fost că o contribuţie hotărâtoare la aceasta avusese şi conducerea lui ilustră. Tews nu avea nevoie de perspicacitate ca să-şi dea seama că, în asemenea împrejurări, ar putea pune în mod generos triumful pe seama lui Jerrin, şi nu s-ar ştirbi cu nimic bunul renume al altora.

          În ciuda propriilor cuvinte către patronat, se trezi, în timp ce săptămânile curgeau liniştit, din ce în ce mai uluit de realitatea celor spuse: nici un duşman. Nimic de care să se teamă. Chiar şi acum, i se părea greu de crezut că universul aparţinea oraşului Linn; şi că, în calitate de lord consilier, dispunea de propriul său domeniu, într-o funcţie de mare autoritate asupra mai multor supuşi decât orice alt om.

          Era un conducător devotat, desigur, s-a liniştit el grăbit, renegând mândria de moment. Vedea în mod clar marile fapte bune care ar reflecta gloria Linn-ului şi epoca de aur a lui Tews. Viziunea era atât de nobilă şi inspirată încât, pentru mult timp, se mulţumi numai să se joace cu planurile măreţe, nebuloase şi nu întreprinse absolut nimic.

          A fost informat imediat ce Clane s-a întors de pe Venus. Curând a primit un mesaj de la el: