Sub avion, dealurile îşi depănau deja dârele de umbră în aurul serii. Câmpiile deveneau luminoase, dar de-o lumină fără de saț: pe aceste meleaguri aurul lor nu-şi mai sfârşeşte strălucirea, aşa cum zăpezile iernii nu mai isprăvesc de a scânteia. Pilotul Fabien, care aducea tocmai din Sudul îndepărtat către Buenos Aires poşta din Patagonia, simțea apropierea serii, tot aşa cum recunoşti că un port nu mai e departe, după semnele pe care ți le dau apele: după liniştea aceasta şi după uşoarele cute, abia schițate, ale molcomilor nori. Şi intra într-un uriaş liman de linişte şi de fericire. Ar fi putut să-şi închipuie că în această tihnă se plimbă agale aproape ca un păstor. Ciobanii din Patagonia merg domol de la o turmă la alta: el trecea de la un oraş la altul, era un păstor al orăşelelor. Cam tot la două ore de drum le întâlnea pe cele care veneau să se adape la malul apelor sau la câmpie să pască. Uneori, după o sută de kilometri de stepe mai pustii decât marea, ajungea din urmă vreo fermă pierdută, ce părea că duce îndărăt, prin valurile preriilor, povara ei de vieți omeneşti; şi atunci, din aripi, trimitea un salut corabiei aceleia. – Se vede San Julian; aterizăm peste zece minute. Radiotelegrafistul de bord transmitea ştirea la toate posturile liniei. Pe două mii cinci sute de kilometri, de la strâmtoarea Magellan până la Buenos Aires, se înşirau escale asemănătoare; dar cea de acum se situa pe hotarele nopții, aşa cum, în Africa, ultima aşezare supusă îşi deschidea brațele spre necunoscut. Telegrafistul întinse pilotului o notă: – Sunt atâtea furtuni, încât descărcările electrice îmi astupă receptoarele. Rămâneți peste noapte la San Julian? Fabien zâmbi: cerul era liniştit ca un acvariu, iar toate escalele din fața lor semnalau: „Cer senin, vânt zero“. Îi răspunse: – Mergem mai departe. Dar telegrafistul avea impresia că pe undeva ar sălăşlui furtuni, asemenea viermilor ce-şi fac culcuş în carnea unui fruct; şi noaptea, deşi părea frumoasă, ar putea totuşi să fie viermănoasă: nu-i făcea deloc plăcere să intre în această beznă gata să putrezească.