-Gândeşte-te la munţii Scoţiei,îi spuse T.C.Connor finei sale,Cay.Gândeşte-te la ţara natală a tatălui tău,la oamenii de acolo.Era moşier,ceea ce înseamnă că tu eşti fiica moşierului,ceea ce înseamnă... -Crezi că tata ar vrea să fac ceea ce-mi ceri? întrebă Cay privindu-1 zâmbitoare. T.C.se întinse în pat,având o atelă de la genunchi până la şold.Îşi rupsese piciorul cu câteva ceasuri în urmă şi se strâmbă din cauza acelei mişcări,însă îi aruncă lui Cay un zâmbet slab. -Dacă tatăl tău ar şti ce îi cer nepreţuitei sale fiice,m-ar lega de o căruţă şi m-ar trage peste munţi. -Mă duc eu,spuse Hope din partea cealaltă a patului.Iau o trăsură şi... T.C.puse o mână pe mâna ei şi o privi cu drag.Hope era singurul copil al Bathshebei şi al lui Isaac Chapman.Frumoasa şi tânăra ei mamă murise cu mulţi ani în urmă,în timp ce nesuferitul ei tată încă mai trăia.T.C.Connor susţinea că este doar „un prieten de familie”,dar Cay auzise femeile şuşotind că,între el şi Bathsheba,fusese mai mult decât o simplă prietenie.Se zvonea chiar că T.C. putea fi tatăl lui Hope. -Eşti foarte drăguţă că te oferi,draga mea,dar...zise el,însă se opri,căci nu voia să spună ceea ce era evident.Hope crescuse la oraş şi nu călărise niciodată. Călătorea numai în trăsură.Şi,de asemenea,căzuse pe scări la trei ani,iar piciorul i se vindecase greşit.Sub fustele lungi,purta un pantof cu o talpă de cinci centimetri. -Unchiule T.C,îi ceri imposibilul lui Cay,zise ea cu răbdare.Uită-te la ea.E îmbrăcată de bal.Nu poate călări în rochia asta. T.C.şi Hope se uitară la Cay,care strălucea,luminând încăperea.Cay avea doar douăzeci de ani şi,deşi nu avea să fie niciodată o frumuseţe clasică,aşa cum era mama ei,era foarte drăguţă.Ochii ei de un albastru închis priveau de sub nişte gene foarte lungi,dar cea mai frumoasă trăsătură a ei era părul des şi roşcat,acum prins în creştet,cu doar câteva bucle încadrându-i maxilarul puternic moştenit de la tatăl ei. -Vreau să se ducă direct la bal de la locul de întâlnire,spuse T.C.şi,când încercă să se ridice în capul oaselor,trebui să-şi reprime un geamăt.Poate pot eu... Hope îl împinse uşor şi el căzu la loc pe saltea.Îi şterse sudoarea de pe frunte cu o pânză umedă şi rece. El se uită la Cay.Rochia ei era superbă.Din satin alb acoperit cu tul,era presărată cu mărgeluţe de cristal.Se potrivea perfect pe silueta ei şi,dacă el îl cunoştea bine pe tatăl ei,pe Angus McTern Harcourt,rochia costa mai mult decât câștigase T.C.în anul anterior. -Hope are dreptate,spuse T.C.Nu poţi să te duci în locul meu.E prea periculos pentru oricine,mai ales pentru o tânără.Dacă ar fi fost Nate aici.Sau Ethan,ori Tally.Când îl auzi pomenind de cei trei fraţi ai ei mai mari,Cay se aşeză pe scaun lângă pat. -Pot să călăresc mai bine ca Tally,spuse ea despre fratele care era cu mai puţin de un an mai mare decât ea.Şi pot să trag la fel de bine ca Nate. -Adam,spuse T.C.Dacă Adam ar fi fost aici.Cay oftă.Nu putea face nimic la fel de bine ca fratele ei cel mai mare Adam.Dar numai tatăl ei se putea pune cu Adam. -Unchiule T.C,nu e corect ce faci,spuse Hope.Încerci s-o îndemni pe Cay să facă ceva absolut imposibil pentru ea. -Poate nu chiar imposibil,zise Cay.Trebuie doar să mă duc într-un loc să duc un cal de povară şi să plătesc nişte oameni.Asta e tot,nu-i aşa? -Asta e tot,zise T.C.Încercând să se ridice din nou în capul oaselor.Când te vei întâlni cu ei le dai săculeţul cu bani şi,lui Alex,calul de povară.Oamenii vor pleca şi tu te vei duce la bal.Totul e foarte simplu. -Poate aş putea...începu Cay,dar Hope o întrerupse,punându-şi mâinile în şold şi uitându-se furioasă la T.C. -T.C.Connor,e malefic ce faci cu mintea bietei fete.O zăpăceşti atât de tare,că nu mai ştie nimic despre toată treaba asta,dacă a ştiut vreodată. Hope avea aproape treizeci de ani,cu nouă ani mai mare decât Cay,şi adesea o trata pe aceasta ca şi cum abia de depăşise vârsta săritului cu coarda. -Înţeleg ce îmi cere,spuse Cay. -Ba nu înţelegi,zise Hope mai tare.Toţi sunt nişte criminali.Oamenii ăia pe care trebuie să-i plăteşti...zise ea şi îi aruncă o privire furioasă lui T.C.Spune-i unde i-ai găsit.T.C.bolborosi ceva,dar cum Hope îl privea insistent,spuse mai clar: -Închisoare.I-am găsit când erau eliberaţi din închisoare.De unde era să iau oameni pentru ceea ce aveam nevoie? De la biserică? Hope,uiţi că Alex contează aici.Alex e cel care...