Titlu Shangri-La

Autor Julio Murillo
Categorie Ficțiune
Subcategorie Cărți de dragoste

descarca-julio-murillo-shangri-la-pdf

Heinz Rainer a șters cu palma geamul aburit. Prin această discretă fantă de observare s-a cufundat in forfota de pe strada Wartburg la lăsarea serii. Ploua mărunt. Trecătorii grăbeau pasul și își ridicau gulerul pardesielor în drum spre casă. Puțin mai departe, pe colț, haloul roșu al lămpilor spate ale automobilelor se contopea cu clipitul hipnotic al firmei luminoase a băcăniei lui Tarek, un libanez sobru și rezervat, care nu închidea niciodată înainte de miezul nopții. - Hoţomanul ăsta ne înșală mereu la cântar, nu-i așa, Liz? a gândit Heinz cu voce tare în timp ce își aprindea o țigară, dar e discret și nu pune prea multe întrebări. Ochii unei pisici siameze au strălucit afirmativ. Rainer a pufăit un norișor de fum cald care a estompat pentru câteva clipe orificiul prin care privea lumea. O femeie trecea strada, evitând mașinile din trafic. Tocurile înalte o făceau să se împleticească. 

Încerca fără prea mult succes să stăpânească o umbreluță pe care vântul puternic i-o dădea peste cap. A fost cât pe ce să cadă pe caldaramul ud. A oftat ingrijorat. Dacă ar fi cedat impulsului irațional care îl asalta invariabil în clarobscurul acelor ceasuri, ar fi coborât de pe înălțimile exilului său de la etajul patru până când ar fi simţit mirosul asfaltului. Să se piardă în zgomotosul trafic al orașului i se părea o plăcere. Ca atâtea altele, interzisă. Nu putea să riște ca acea misterioasă și de neînțeles lege numită întâmplare să-l facă să întâlnească o privire care să o recunoască pe a sa. Poate ăsta era motivul pentru care nu suporta să-și vadă imaginea reflectată în vitrinele magazinelor. 

Cumva, dacă eu reușesc să-mi uit înfățișarea, poate că ŞI alţii mi-o vor uita la rândul lor, își spunea Heinz în lungile și plicticoasele sale solilocvii. Această dee, puțin cam neobișnuită, devenise pentru el o convingere fermă. În refugiul său, care părea mai mult o cușcă, nu existau oglinzi. Cu timpul învățase să se bărbierească pipăindu-și pielea obrazului și a gâtului. O rafală bruscă de vânt a făcut să se izbească de geam o mulțime de picături mici de ploaie. Au strălucit in coborârea lor piezișă spre pervaz. Dacă iarna nu ar fi fost doar la început, ar fi îngheţat la jumătatea drumului.