Vârful argintiu al stiloului plutește deasupra bucatei de hârtie din fața mea. Buzele mele se apasă împreună într-o ușoară grimasă în timp ce toți ochii în interiorul sala de consiliu cad asupra fiecărei mișcări. Tot ce trebuie să fac este să-mi semnez numele — o sarcină simplă pe care am făcut-o de multe ori. Totuși, repercusiunile unei astfel de acțiuni ușoare vor avea loc extraordinare suferinţă. Am simțit asta în momentul în care am pășit în cameră cu doar o oră în urmă, până aseară, când am stat treaz, fără să-mi pot opri gândurile. Oriunde mă întorc și fiecare respirație pe care o trag nu este lipsită de o durere constantă care s-a îngropat de mult în mine. Această durere, insuportabilă și mistuitoare, este ceea ce am devenit. — Este vreo problemă, domnule Romano? Privirea mea se ridică. Jeff, șeful echipei noastre juridice, mă interoghează cu o privire frustrată. Echipa lui a lucrat non-stop pentru ca această afacere să se întâmple. Compania noastră a fost împotriva tuturor probabilităților, dar am persistat și am câștigat oferta finală. Achiziționarea acestei alte companii ne va extinde numele în industria tehnologiei și ne va face oficial un imperiu de un miliard de dolari. Acesta este tot ceea ce am muncit din greu în cariera mea: orele lungi, viața socială inexistentă, călătoriile constante și stresul asociat cu înființarea unei noi companii. Totul a ajuns la bun sfârșit. Apoi s-a întors în viața mea. Amelia Edwards. Ea nu mai este puștiul enervant care m-ar chinui cu jocurile ei copilărești și nu mai sunt adolescentul care ar distra-o pentru a evita mânia mamei și a mătușii mele.