Sora mea, Gabriela, arată spre standul plasa-toarei. Este impresionant cât de repede îmi strică starea de spirit cu mai puțin de cinci cuvinte și nici măcar muzica de Crăciun care se aude din difuzoarele restaurantului nu mă va salva. - Vine şi el? Strâng spătarul scaunului, în loc să mă așez la masă, aşa cum ne pregăteam să facem. Gabriela îşi încrețeşte sprâncenele. - Da! Ti-am trimis un mesaj despre asta, ieri. La naiba! Am activat setarea nu deranjați, pentru că mama mă tot hărțuia cu întrebări despre discursul meu de domnişoară de onoare. În vreme ce eu n-am reușit să scriu nici măcar o propoziție încă, cavalerul de onoare al lui Aiden, Luke Darling, i-a trimis deja mamei un text pe care să-l aprobe. 

-E o problemă dacă vine și Aiden? întreabă sora mea pe un ton oarecum încordat. Privirea mamei trece de la una la alta, acuzatoare ca întotdeauna când aterizează asupra mea, cerându-mi în tăcere să nu mă dau în spectacol și să-i stric ziua surorii mele. - Nu! zic şi încerc eu să-mi transform încruntarea în zâmbet. Nicio problemă! E o minciună, însă nimeni nu-mi zice nimic, din fericire. Ar fi un eufemism să spun că lucrurile au fost uşor ciudate între mine și sora mea, de când ea a început să iasă cu fostul meu, dar, pe de altă parte, nici eu nu am fost de mare ajutor.

De aceea ești aici, făcând un efort så fii prezentă și de ajutor înainte de nunta Gabrielei, în loc să eviți pe toată lumea pând înainte de repetiție. Expresia mea trebuie să fi potolit îngrijorarea surorii mele, pentru că se întoarce repede spre intrarea în restaurant.