Introducere

 Am făcut primul experiment psihologic pe când aveam paisprezece ani. În pereții vechii noastre case din Maine erau ratoni și, într-o zi, am băgat mâna prin tencuiala ce se fărâmița și am scos un pui care plângea, încă murdar de lapte, cu ochii închiși și mișcându-și lăbuțele în aer. Peste câteva zile, a făcut ochi și, pentru că auzisem de Konrad Lorenz și de rațele care se atașaseră de el, m-am asigurat că animalul mă vedea prima pe mine, privirea lui cuprinzându-mi mâinile, picioarele și fața. A funcționat. Ratonul – l-am numit Amelia Earhart – a început să mă urmărească peste tot, stând între picioarele mele, agățându-mi-se de glezne când îi era frică. A mers după mine la biblioteca orașului, la școală, pe străzi aglomerate, în pat, dar, dacă e să fiu sinceră, eu am împrumutat mai mult din comportamentul lui, decât el dintr-al meu. Deși eram imprimatorul, avândo pe Amelia lângă mine, am învățat să pescuiesc în lac cu labele mele umane; am învățat cum să mă prind de grohotișul moale de la baza unui copac putrezit și să mă cațăr; am descoperit plăcerile nopții, iarba udă și argintie, cercurile negre de sub ochii mei obosiți. Rezultatul: „Imprimarea – am scris în caietul meu de științe – i se întâmplă și mamei“. M-am întrebat: cine influențează pe cine în această alăturare simbiotică? Oare e posibil ca o specie să-și schimbe formele specifice și, prin expunere, să devină cu totul altceva? Oare chiar a existat un băiat crescut de lupi? Un cimpanzeu care comunica prin semne? Aceste întrebări m-au fascinat atunci și au același efect și acum. De-a lungul timpului, pentru mine au devenit mai fascinante modurile în care erau explorate aceste întrebări: ipoteza, proiectarea experimentală, descrierea calitativă detaliată, așteptarea alertă sau plictisitoare a rezultatelor. Inițial, am fost captivată de Amelia, iar mai târziu, de planul pur care structurează aproape toate experimentele psihologice, fie deliberate, fie nu. 

Deși ar fi simplist să spun că un raton se află la baza acestei cărți, Amelia este imaginea ce îmi apare în minte când mă gândesc la etiologia ei. Dincolo de asta, consider de multă vreme că experimentele psihologice sunt fascinante, pentru că, în cele mai bune cazuri, reprezintă experiența comprimată, viața distilată în toată potențiala sa esență elegantă, eprubetele metaforice prin care se analizează părțile amestecate în mod normal, ca să poți vedea cum dragostea, frica, lașitatea sau conformitatea își joacă rolul în contexte definite specifice. Experimente psihologice mărețe amplifică un domeniu al comportamentului sau chiar modul în care suntem, de obicei, îngropați în haosul vieților noastre alerte și frenetice. Dacă ne uităm prin aceste lentile, vedem ceva din noi. Când am studiat psihologia, în timpul doctoratului, am avut din nou ocazia să fac experimente și observații pe tot felul de animale. Am văzut cum embrionul unui pește-înger se transformă din numai câteva celule într-o ființă cu aripi în decursul a 48 de ore. Viața își așeza piesele de puzzle chiar în fața ochilor mei. Am văzut cum victimele unui atac cerebral își neagă partea dreaptă a feței și cum pacienți orbi citesc în mod misterios litere, în ciuda ochilor morți. I-am observat pe oamenii care așteaptă liftul și întrebarea care nu-mi dădea pace a fost: de ce continuă oamenii să apese pe buton, în timp ce așteaptă pe hol, chiar dacă știu că asta nu face liftul să vină mai repede? Ce spune „comportamentul de la lift“ despre oameni? Am citit, de asemenea, experimente psihologice clasice, acolo unde au fost găzduite, majoritatea în reviste academice, pline de date și grafice, și mi s-a părut oarecum trist. Ce anume? Faptul că aceste povești pătrunzătoare și dramatice au fost reduse la monotonia ce caracterizează, în general, rapoartele științifice. Prin urmare, nu au reușit să surprindă ceea ce poate face numai narațiunea adevărată: tema, dorința, intriga, istoria. Experimentele descrise în această carte, și multe altele, merită nu numai să fie raportate drept cercetări, dar și celebrate ca povești, și exact asta am încercat să fac.