La un moment dat pe parcursul vieþii, mulþi dintre noi au fost sau vor fi responsabili pentru îngrijirea unui pãrinte care îmbãtrâneºte, a unui frate sau a unei surori, a unui partener care este bolnav sau într-o stare foarte proastã. Sau poate cã cel de care vã îngrijiþi este un copil, o persoanã handicapatã sau un prieten care suferã. Asumarea unei astfel de situaþii se face din obligaþie, devotament, dragoste sau dintr-o combinaþie a acestora. În alt context, grija faþã de ceilalþi este asociatã cu alegerea unei cariere în care te dedici altora, cum ar fi cea de asistent medical, psiholog, psihiatru, asistent social, consilier, terapeut fizic sau ocupaþional, profesor ºi preot, printre altele. Pe lângã rãsplata financiarã, în acest caz e posibil ca motivaþia sã fie legatã de satisfacerea nevoii de a fi de folos ºi/sau de plãcerea influenþãrii vieþii altcuiva într-o manierã pozitivã. Îi voi numi „îngrijitori“ sau „ocrotitori“ pe cei care aleg în mod constant sã-ºi dedice celorlalþi timpul, atenþia ºi energia, fie personal, fie profesional. Pentru unii poate fi surprinzãtor, iar pentru alþii chiar ºocant faptul cã existã printre noi un gen de îngrijitor mult mai puþin obiºnuit. Aceste persoane îºi asumã rolul nu neapãrat din obligaþie, din dragoste sau ca vocaþie a profesiei. Gândirea lor direcþionatã în primul rând spre ceilalþi ºi abia apoi asupra lor înºiºi se face în mod automat ºi nu are la bazã o alegere conºtientã sau o decizie raþionalã. În schimb, aceste persoane sunt motivate de un tipar automat complex, neplãnuit, pe care îl pot controla foarte puþin sau chiar deloc. Altruismul lor ºi atenþia aproape exclusivã acordatã bunãstãrii altora este mai degrabã un stil de viaþã decât o trãsãtura de caracter benignã. Stabilitatea, accesibilitatea fãrã de rezerve ºi bunãtatea îi fac sã fie acceptaþi, apreciaþi ºi admiraþi de aproape toþi oamenii din jurul lor. Cu toate acestea, odatã cu trecerea timpului, cei care beneficiazã de pe urma dãrniciei lor încep sã se simtã agasaþi ºi controlaþi. Cei care primesc aceastã atenþie se întreabã la un moment dat: „De ce tot insistã în a face diverse lucruri pentru mine, fãrã ca eu sã îi cer asta? Mã face sã mã întreb ale cui interese le serveºte, ale mele sau ale sale? Mã simt împovãrat ºi pur ºi simplu nu îmi doresc sã mai fiu în preajma unei astfel de persoane“.